Pilde si sfaturi duhovnicesti
in invatatura Bisericii Ortodoxe
Paul Negoita
Citind pildele si sfaturile cuprinse in Sfanta Scriptura si in scrierile Sfintilor Parinti, crestinii afla cum sa inteleaga si sa implineasca voia lui Dumnezeu. Scrierile sfinte ne ofera posibilitatea de a initia dialogul dintre Creator si faptura, un dialog care, deschizand mintile si inimile, poate duce de la conversatie la convertire, la inchinarea in Duh si adevar.
Interpretate si explicate pe scurt pentru omul contemporan, mereu grabit, pildele si sfaturile asternute in acest volum sunt o sincera invitatie de a ne aduna gandurile, de a ne linisti o clipa, ca un astfel de moment sa constituie inceputul unei fascinante calatorii in universul credintei.
Sfantul Nicolae
si cele noua monede de aur
Jim Forest
Sfantul Nicolae este unul dintre cei mai cunoscuti si mai iubiti Sfinti din istorie. Desi cultura de astazi i-a stricat mult imaginea si l-a transformat in Mosul Cradun vesel care aduce daruri doar copiilor cuminti, el ramane in memoria crestinilor drept Sfantul bland si milostiv, care vine repede in ajutorul celor care se afla in necazuri. Aceasta carte ii ajuta pe copii sa se intalneasca cu adevaratul Mos Cradun, care a devenit atat de iubit de oameni nu doar pentru ca aduce bucurie celor din jur, ci pentru ca a urmat cu adevarat exemplul lui Hristos, in cuvant si infapta.
Crucea si cerbul
Gabriel Wilson
Carte de benzi desenate.
Si-a pierdut familia, si-a pierdut rangul a infruntat primejdii… pentru a dobandi ceea ce conteaza cu adevarat! Generalul roman Placidas conducea o mare parte din armata Imperiului Roman si era foarte respectat Ia curtea imparatului Traian. Totusi stia ca viata inseamna mai mult decat ceea ce putem vedea cu ochii. Dupa ce s-a botezat, primind numele de Eustatie, s-a confruntat cu primejdii mai mari decat cele intalnite pe campul de lupta. Credinta sa a fost pusa la incercare, dar prin credinta a dobandit viata vesnica.
Sfântul Gavriil Georgianul,
cel nebun pentru Hristos
(1929-1995).
Viața și acatistul
Cea mai completă și mai detaliată ediție a vieții Sfântului Gavriil Georgianul, cel nebun-pentru-Hristos, care cuprinde: testamentul, învățături, mărturii, minuni, un acatist descriptiv care prezintă lămurit devenirea lui precum și cele mai cunoscute harisme cu care poate mijloci la Dumnezeu pentru credincioși, fotografii de epocă inedite.
Mantia purpurie
Aliki Kafetzopoulou
O poveste despre crestinii din primele veacuri
Romanul aduce la viata povestea unor oameni ca noi, pusi la un moment dat sa aleaga intre confortul trecator al lumii acesteia, cu toata slava ei desarta, si slava vesnica a vietii viitoare.
Autoarea zugraveste cu talent imaginea unei epoci de o mare adancime duhovniceasca, ale carei roade sunt mucenicii Bisericii primelor veacuri. Firul epic surprinde subtil trezirea duhovniceasca a eroilor si urcusul lor spre Cer in mijlocul unei societati care, neprimindu‑L pe adevaratul Dumnezeu, este cuprinsa de haos, confuzie generala si frica.
Cu toate ca actiunea romanului se petrece in Antichitate, in Imperiul Roman, intamplarile nu sunt deloc straine de atmosfera si contextul „imperiului global” al secolului al XXI‑lea.
Mantii purpurii, de oameni facute, cum va prefaceti in nimic, ca toate cele ale lumii acesteia!
Pedagogia lui Dumnezeu.
Taina calauzirii omului
Ierotheos Vlachos
Cele ce se săvârșesc în cadrul Bisericii sunt taine și omul nu le poate tâlcui cu rațiunea sa căzută. Viața în sânul Bisericii este trăită și cunoscută cu ajutorul altor simțuri, al celor duhovnicești.
Una dintre aceste taine este și nașterea din nou duhovnicească a omului. Desigur, nașterea din nou, „nașterea de Sus”, este dăruită omului prin Sfântul Botez, dar ea se continuă pe parcursul întregii sale vieți. Omul străbate multe trepte, trece prin mai multe stadii. De obicei, această naștere din nou se manifestă prin pocăință și rugăciune. Dumnezeu îl călăuzește pe om prin pedagogia Sa dumnezeiască spre a ajunge la desăvârșita părtășie cu Sine. Aceasta este ceea ce numim paideia dumnezeiască.
Prin această carte aș vrea să dăruiesc, spre încredințare și mângâiere, câteva cuvinte din învățătura Sfinților Părinți despre această călăuzire a omului de către Dumnezeu. Într‑o epocă stăpânită de confuzie, învățătura Sfinților Părinți, care este însăși expresia vieții Bisericii, rămâne singura ieșire din impasul în care ne aflăm.
Ierótheos
Mitropolit al Nafpaktosului
Exercitii duhovnicesti
Arhimandrit Sava Majuko
A-ti lua crucea inseamna a merge impotriva firii (a naturii), care striga din toate partile ca noi trebuie sa ne devoram unul pe altul, ca pentru om este firesc sa se avante inainte, fara sa se uite in spate la cadavrele dusmanilor invinsi.
A-ti lua crucea inseamna a trai ca Hristos, a iubi ca Hristos, a crede in oameni si a sluji in chip dezinteresat Binelui.
A-ti lua crucea inseamna a te imbraca in Hristos, astfel incat sentimentele Lui sa devina ale tale, iubirea Lui de oameni sa devina a ta, bunatatea Lui sa se descopere in viata ta.
Crucea este iubirea dezinteresata fata de oameni!
Dar a-i iubi pe oameni este foarte greu! Citim despre cum s-au comportat locuitorii Ierusalimului in timpul rastignirii lui Hristos si ne gandim: „Doamne! Pentru cine Te-ai rastignit Tu?!”
Liniste! Uitati-va in jur! Dumnezeule, si nu neaparat in jur – uitati-va in oglinda! Din toate partile suntem inconjurati de cruci – Hristos continua sa Serastigneasca – sa Se rastigneasca pentru noi, niste contemplatori trandavi, care deja suntem obisnuiti cu aceasta revelatie a iubirii. Hristos Se rastigneste inaintea noastra! Inaintea noastra si pentru noi! Si cum raspundem noi la aceasta? Si cine este in stare sa raspunda? Numai cel ce isi ia crucea sa si merge dupa Hristos. Iar aceasta inseamna ca, in ciuda celor mai puternice dovezi ale faptului ca lumea zace in rele – iar oamenii sunt niste animale mici si ticaloase, care inseala, necinstesc, calca in picioare la prima ocazie –, in ciuda tuturor acestora, in nebunia Crucii tu continui sa marturisesti despre iubire si bunatate ca despre singura stare fireasca a omului si a lumii, ca despre planul lui Dumnezeu fata de creatie.
Adolescenta: calatoria care te formeaza
Nectarie, Mitropolitul Argolidei
Adolescentul este in pericol sa uite elementele esentiale ale vietii, fapt ce duce la mutilarea spirituala. Intrucat societatea contemporana si-a facut dumnezeu din ban si din tot felul de desfatari, lupta cu consecventa si insistenta pentru punerea sub tacere a intrebarilor existentiale ale oamenilor, fiindca acestea constituie o frana in realizarea scopurilor ei.
Tinerii care iau in serios lucrurile importante din viata constituie o disonanta in cercul urias al consumismului. Cercul consumismului nu poate lucra cu tineri care iau viata in serios, fiindca imediat asta ar duce la o oarecare simplitate in alegeri. Si stim cu totii ca simplitatea este singurul drum, daca vrem, de exemplu, ca mediul inconjurator sa fie salvat.
De aceea si spunem ca societatea a innebunit si traieste in contradictii, fiindca pe de o parte se face ca lupta pentru mediul inconjurator, iar pe de alta parte promoveaza consumul. Fetisismul consumului trebuie obligatoriu sa creasca incontinuu. Capul de lance este televizorul care, in ceea ce priveste continutul programelor lui, se comporta ca si cand n-ar exista copii si adolescenti. Dar isi aminteste de ei in reclame, unde cauta sa-i ademeneasca. Foloseste o caracteristica creativa prin excelenta pentru tineret imaginatia , pervertind-o intr-o imaginatie consumista. Prin reclama se obtine distrugerea intelesului, astfel incat sa se creeze un tineret fara istorie, fara coordonatele timp si spatiu, care doar sa consume.
Dumnezeiescul urcus
Arhim Emilianos Simonopetritul
„Volumul de față cuprinde tâlcuirea lui Gheronda Emilianos, făcută in primavara anului 1987, la capetele Cuviosului Teognost Despre faptuire, contemplatie si preotie. Ea se adaugă firesc și necesar la talcuirile Părintelui Emilianos deja editate, fiind întemeiată, în bună măsură, pe experiența sa personală și făcută cu scopul de a transmite învățătura patristica fiilor săi duhovnicesti, monahii Sfintei Mănăstiri Simonos Petras și monahiile Sfintei Mănăstiri Ormylia, dar și pentru a-și tăinui trairile personale în spatele cuvintelor Părinților.
În tâlcuirea sa, Gheronda Emilianos îl urmează pe Cuviosul Teognost, dar și învățătura Bisericii noastre despre preotia generală, adăugând și trăirile sale personale, prilejuite de intâlnirile sale tainice cu Sfântul Duh și de împărtășirea sa cu Trupul și Sângele lui Hristos la slujirea aproape zilnică a Dumneiestii Liturghii.
Gheronda se referă la făptuirea și la contemplația cu care trebuie să se împodobească atât fiecare credincios, în calitatea sa de preot, cât mai cu seamă preotul, care are preotia sacramentală.”
Arhim. Elisei