contact
BISERICA SI ASOCIATIA FILANTROPICA SF. IOSIF MARTURISITORUL
twitter
rss feed
blog entries
log in

9 feb.

Pavel, apostolul neamurilor


Apostolul Pavel este cea mai de vază personalitate care a pus nespus de mult în lumină relaţia noastră cu Hristos. De aceea, învăţătura sa către tineri nu este doar importantă, ba merită chiar să fie studiată! El însuşi a avut o experienţă personală unică, pentru că, prin mijlocirea dumnezeiescului har, Iisus S-a descoperit în chip minunat în viaţa sa
ca Stăpân al Vieţii, şi din prigonitor al Său, Pavel a devenit apostolul neamurilor şi al Iubirii Sale. Chiar el însuşi prezintă cu o deosebită claritate psihologică şi religioasă elementele deplinătăţii firii umane, relaţia omului cu sine însuşi, cu Dumnezeu şi cu aproapele, precum şi modurile prin carea ceastă relaţie poate asigura echilibrul psihologic în împlinirea personalităţii tinerilor.
Este deosebit de sever în ce priveşte problemele teologice, dar, în acelaşi timp, este prietenul de încredere, lucrătorul devotat al lui Hristos, care îşi doreşte cu ardoare să-i iniţieze pe toţi cu simplitate, mai ales pe tineri, pe calea virtuţii şi a dragostei. Ceea ce fasonează personalitatea creştină, viaţa creştină personală, nu mai este legea, ci Însuşi Hristos, care vine să locuiască în noi, în chip tainic, prin Duhul Sfânt.

Maxime si cugetari aghiorite
Mici secrete pentru o viata frumoasa de toate zilele


A spus un monah:
– Focul are nevoie de lemne pentru a se intretine. Altfel, se stinge. La fel si cu dragostea noastra fata de Iisus Hristos. Daca mintea si inima ta se indeletnicesc cu alte lucruri, si dragostea dumnezeiasca se va stinge repede. Cine altcineva s-a mai rastignit pentru noi? Doar Iisus Hristos. Pe Acesta deci sa-L iubim, sa ne incredem in El si sa-L urmam.
Spunea un monah:
– Inima noastra trebuie sa fie atat de larga, mai incapatoare decat universul, incat sa incapa toti in ea, fara sa-i respinga pe unii sau sa faca diferente intre cunoscuti si straini, intre drepti si pacatosi, intre buni si rai, intre prieteni si dusmani. Daca se intampla totusi asa, atunci sufletul se faramiteaza si nu mai este vrednic de ceruri. Cu toate acestea, sa stim ca pe oricine il respingem si-l socotim nefolositor si de nicio treaba, pe acesta bunul nostru Hristos il primeste intru iubirea Sa fierbinte si de neajuns.
Nu mai avem nevoie de reevanghelizare prin cuvinte si prin predici. Sunt o multime de texte si de predici in carti si pe internet. Avem insa nevoie de reevanghelizare a trairilor. Trairea noastra este cel mai bun apostol al lui Hristos. Trairea vorbeste si atunci cand cuvintele amutesc.

Drumul independenţei.
Internetul, relaţiile, munca,
alimentaţia, jocurile, alcoolul


Omul este o fiinţă foarte contradictorie. Pe de o parte, noi suntem predispuşi spre tihnă, echilibru: un om flămând vrea să mănânce şi să se sature, unul obosit – să se odihnească şi să se refacă. Pe de altă parte, tindem, dimpotrivă, spre pierderea echilibrului, spre creaţie, spre experimentare. Omul se naşte în această lume cu aptitudini şi talente proprii. El simte bucurie atunci când este suficient de sensibil pentru a le descoperi, dar şi destul de curajos pentru a le dezvolta şi exprima. În acest sens, noi ne realizăm asemănarea cu Dumnezeu. Conform teologiei ortodoxe, Dumnezeu a creat lumea din dragoste. Probabil că şi noi, asemenea Creatorului, avem un surplus de putere, de energie. Această putere lucrează în copii sub forma curiozităţii nestăpânite pentru felul în care este alcătuită lumea.


Aceeaşi putere îi alimentează pe oamenii ştiinţei în cercetările lor a lumii pământeşti. Există oameni care o realizează prin slujire şi artă. Dacă ne obişnuim să ne oprim în năzuinţa noastră spre cunoaştere, creaţie sau slujire, energia neconsumată nu dispare, ci poate să înceapă să lucreze împotriva noastră, bunăoară, prin depresie sau dependenţe.

Carte despre feminitate

„În această lume confuză, care încearcă să găsească sensul vieţii, eu am simţit nevoia de a mă întoarce la izvoare, de a cerceta Scriptura şi a mă strădui să înţeleg ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre sensul vieţii, despre suferinţă şi moarte. Şi atunci am simţit toată măreţia rolului femeii, am înţeles câtă nevoie are omenirea ca femeia să îşi dobândească din nou propriul «eu» şi locul său în planul lui Dumnezeu, ajutându-l pe bărbat să le dobândească pe ale sale, ca împreună să lucreze în aşteptarea Împărăţiei lui Dumnezeu”.
Calea către o astfel de înţelegere de sine trece prin conştiinţa chemării tale, care se descoperă pas cu pas. Şi vorba nu este despre a te socoti pe tine drept un om de sex feminin sau, cum scrie mereu în sens peiorativ ideologul feminismului, filozoful Simone de Beauvoir, a te simţi pe tine ca om, în timp ce cei din jur spun mereu că tu nu eşti decât femeia omului. Important este să conştientizezi că tu nu eşti un simplu om, ci fiica lui Dumnezeu şi odată cu aceasta să înţelegi ce înseamnă acest lucru.

Codul bunelor maniere pentru copii


Din cuprins:
Fii politicos!
Comportamentul in camin
Comportamentul din timpul mesei
Vestimentatia
Comportamentul pe strada
Comportamentul la scoala
Comportamentul in mijloacele de transport
Cum ne comportam cand mergem in vizita?
Cum ne comportam cand primim in vizita?
Comportamentul in magazine
Comportamentul in excursie
Cum trebuie sa vorbim?

Familia, chipul iubirii


„Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” (Efeseni 5, 32)


Nunta este o aniversare a creației. Aceasta transfigurează iubirea soților și o răsfrânge asupra lumii. Taina căsătoriei devine un simbol revelator de alte taine, toate acestea încununând familia. Prin căsătorie, omul se apropie și mai mult de chipul lui Dumnezeu, căci devine și el creator.
„Noi in Biserica nu cununam femei cu barbati, ci cununam mire si mireasa, adica oameni mirunsi indata dupa taina Sfantului Botez. Mirunsi si impartasiti. In taina Sfintei Cununii ii vezi ca se emotioneaza pana si cei care nu cred in Dumnezeu. Dar, sa stiti, Biserica cununa si astfel de barbati sau femei! Duhul Sfant, care este primit atunci la cununie, poate sa schimbe si viata lor. Pentru ca Biserica nu este un spatiu care asteapta, ci un spatiu care intampina si transmite lumii in care traim, tot timpul, atomii de convertire, atomii de miresie ai tutturor nadejdilor noastre. Cu alte cuvinte, e una dintre cerintele mele pe care o adresez celor pe care ii cunun si, in principiu, o cam tin, cu mici exceptii. cand ne intalnim, nu spun: „Parinte, iata sotul meu!, ci „Iata mirele meu!” Si „iata, parinte, mireasa mea!” Pentru ca numele de mireasa si de mire nu dureaza 24 de ore. Dureaza o viata intreaga. Ne-am pierdut cuvintele si am inventat unele care-L discrimineaza pe Dumnezeu. Recapatati-va cuvintele prin care nu-L discriminati pe Hristos si atunci veti vedea ca inclusiv Taina Cununiei ofera familiei un fundament. Toata lumea crede ca familia este formata din barbat si femeie. Iar eu am sa va spun ca familia e formata din mireasa si mire, cu Hristos si cu tot ce vede Hristos de jur-imprejurul Lui ca dar al Imparatiei lui Dumnezeu pentru ei. Pentru ca, in sine, familia este o imparatie, care nu poate fi alienata, nici aliniata, ci poate fi doar dobandita, dezvoltata, crescuta si implinita.”

Pr. Constantin Necula

Parintii din Muntele Athos
Despre rugaciune


Rugaciunea este o arta, Sfintii Parinti socotind‑o chiar cea mai inalta dintre arte, ori „stiinta a stiintelor”. Iscusinta intru aceasta, dupa cum ne invata parintii athoniti, nu se dobandeste insa printr‑o tehnica anume, ci prin deprinderea smereniei mai inainte de orice altceva.
Cartea de fata cuprinde sfaturi practice pentru cres­tinul lumii de astazi, care traieste inconjurat de ­griji si ispite din toate partile si care doreste sa ramana cat mai aproape de duhul rugaciunii adevarate. De la atitudinea cuviincioasa fata de semenii nostri in orice imprejurare, pentru a ne mentine starea launtrica de rugaciune, de la luarea-aminte asupra celor mai marunte fapte ale vietii de zi cu zi, de la cele mai simple rugi si de la ridicarea mintii la cer pornind de la lucrurile ce ne inconjoara si ne sunt mereu la indemana si pana la Rugaciunea lui Iisus si pogorarea mintii in inima – totul se constituie intr-un indreptar intru totul lamuritor pe calea rugaciunii, parintii din Gradina Maicii Domnului impartasindu-ne din lucrarea lor de innoire si indumnezeire a omului.

Rasboiul nevazut al lui Paisie cel Mare


”Una dintre personalitatile cele mai interesante ale Rugului Aprins este scriitorul si poetul, graficianul, economistul, sociologul Paul Sterian – un personaj emblematic al interbelicului romanesc care stia sa imbine arta cu profesia cea mai pragmatica si toate acestea cu credinta. Existent astazi in dictionarele literaturii romane, gratie creatiei sale, Paul Sterian este din pacate prea putin (re)cunoscut in mediile clericale.”
Marius Vasileanu

Cele mai frumoase predici
Botezul Domnului


La Botez se deschide cerul ca semn ca cerul primeste pe cel care se boteza, ca acel care se boteaza, se boteaza pentru cer, chiar daca va trai aici, pe pamant, pentru ca destinatia lui este cerul. Suntem cetateni ai cerului – pe pamant duntem trecatori, iar in cer suntem totdeauna vietuitori. Bineinteles ca, pentru a fi in cer, trebuie sa se uneasca cerul cu pamantul si sa traim o viata cu gandul la cer, si aceasta nu numai din cand in cand, ci mereu. Sa ne gandim mereu la Dumenzeu Tatal, la Domnul Hristos, la Duhul Sfant, la Maica Domnului, la sfintii lui Dumnezeu. Deci se deschide cerul pentru fiecare om care se boteaza. S-a deschis cerul si pentru noi, e deschis si pentru noi cand citim din Sfanta Evanghelie. – Parintele Teofil Paraian

În numele tămăduirii omului.
Teologia ortodoxă şi psihoterapia.
Convergenţe şi divergenţe

În dialogul teologiei cu ştiinţele umaniste trebuie să fie clar că teologia nu‑și propune să înlocuiască ştiinţa, ci are obligaţia, pentru evitarea oricărei confuzii, de a defini abordarea teologică a științei. Pe această temelie s‑ar putea clădi un dialog de esenţă, liber de orice prejudecată şi cu consecinţe practice pozitive în slujirea omului aflat în suferinţă, pe care îl interesează nu discuțiile noastre în contradictoriu, ci o alianţă în folosul său.

Aşadar, psihoterapia ortodoxă este mai întâi un „botez” în în­văţăturile Părinţilor, îndeosebi ale isihaştilor, sub îndrumarea pas­torală a unei persoane cunoscătoare a teologiei patristice, asociat cu participarea cucernică la practicile liturgice şi duhovniceşti ale Bisericii. Biserica, fără să ignore nevoile ac­tuale ale omului suferind, doreşte ca evoluţia lui ascendentă să nu se limiteze la extinderea sinelui spre noi zone de gândire, trăire şi maturitate, ci să constituie o deschidere a persoanei spre Binele veşnic: spre Dumnezeu. Viaţa arată că boala grea şi suferinţa pe care o implică pot să‑l mişte pe om spre maturizare şi apropiere de Dumnezeu.


Pentru terapeutul ortodox, care nu susţine niciodată că oferă rezolvarea problemei existenţei, ci doar extinderea conştientizării şi asumării răspunderii personale, credinţa devine mobil, şi nu relaxare pasivă în ceva de natură magică, renunţare la asumarea răspunderii personale, eronat numită predare în mâna lui Dumnezeu. Prin urmare, credinţa terapeutului creştin nu este o ideologie ce trebuie apărată, ci o trăire personală care se cere cultivată. Terapeutul credincios exercită o morală pe care o slujeşte, apără au­tenticitatea persoanei pacienţilor săi, libertatea opţiunilor lor, şi nu doreşte ca, exploatându‑le poziţia vulnerabilă, să le impună opiniile sale, ci să lupte cu eternele întrebări existenţiale legate de căutarea sensului vieţii.

Agenda Duhovniceasca 2019


Agenda duhovniceasca ne propune un program liturgic ce ne incadreaza intr-un spatiu liturgic in care, dupa cuvintele Sfintei Scripturi, pe fiecare colina se afla altar si stalp la hotar. Sfintii pe care-i praznuim zilnic ne pot deveni stalpi de hotar, iar viata lor jertfita lui Dumnezeu in chipul muceniciei sau al altui fel de nevointa, altar pe care se pogoara neincetat Duhul Sfant.
Cuprinde:
– cele mai importante randuieli liturgice ale fiecarei zile
– Evangheliile duminicilor si ale sarbatorilor
– numele si icoanele Sfintilor pomeniti in sinaxare
– apoftegme din scrierile Sfantului Petru Damaschin
– adresele asezamintelor monahale din tara

Urcus spre Inviere


Aceasta carte este o meditatie asupra principalelor marturii scripturistice si patristice despre rolul regimului lacto-vegetarian in purificarea omului. Veritabil ghid pentru ostenitorii din manastiri si schituri, aceasta carte se adreseaza si cititorilor mireni, fiindca, asa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul, „hrana vietii fericite este Painea ce se coboara din cer”, Hristos, cu Care suntem chemati cu totii sa ne impartasim, indiferent de locul si rostul nostru in lume. De o calitate editoriala deosebita, cuprinzand numeroase ilustratii color, cartea „Hrana vietii fericite a monahilor”. Fundamente biblice, patristice si canonice despre alimentatia vegetariana si lacto-vegetariana cuprinde si un capitol cu concluziile cercetarilor din ultimul deceniu din domeniul medical, biologic, alimentar despre impactul cauzat de schimbarea in timp a alimentatiei omului.
„Dumnezeu i-a creat pe primii oameni cu o structura vegetariana, si nu carnivora… Trairea isihasta a Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor unde a beneficiat de o alimentatie supranaturala, nestricacioasa a fost o pilda de urmat pentru toti monahii in general si in special pentru anahoreti.”

De la baptist la Bizanţ.
Cum a străbătut un misionar baptist lumea întreagă
pentru a descoperi dreapta credinţă


Scriind aceasta carte am dorit mai degraba sa povestesc despre felul in care Dumnezeu a calauzit un om obisnuit si familia sa, printr-o serie de aventuri si schimbari radicale, in drumul lor prin unsprezece orase si trei tari, pentru a ajunge in final acasi, in Biserica Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Ma rog ca povestea mea sa-i lamureasca si sa-i zideasca pe toti cei care o citesc, in special pe crestinii eterodocsi care sunt interesati de Ortodoxie. – Pr. James Early

Cum sa citim si sa interpretam
Epistolele Sfantului Pavel

„Patrick Gray analizeaza, in mod echilibrat si cu claritate, elementele fundamentale si le ofera studentilor o pers­pectiva mai vasta asupra Sfantului Pavel. Exemplele culturale sunt un model de pedagogie.”
(Gregory E. Sterling, Universitatea Notre Dame) 
„Interpretarea corecta a unei lucrari presupune recu­noas­terea genului literar din care face parte, iar acest lucru este, in special, adevarat atunci cand citim Biblia, unde se regasesc o mul­time de genuri literare. Aceasta carte deosebita a lui Patrick Gray ofera o indrumare necesara pentru ca Epistolele Sfantului Pavel sa poata fi citite in lumina teoriei si practicii epistolare antice, tinandu-se cont de diferentele dintre conventiile antice si conventiile folosite astazi.”
(John Fitzgerald, Universitatea din Miami) 
„Un ghid minunat al Epistolelor Sfantului Pavel, impre­sionant din punctul de vedere al analizarii surselor antice importante si al dezbaterilor academice actuale, interpretarea lui Patrick Gray reflecta instinctul profesorului inzestrat care intra in legatura cu studentii prin intermediul utilizarii abile a culturii populare si a textelor literare clasice, acordand in acelasi timp atentia cuvenita complexitatii fascinante a contextului istoric paulin.”
(Carl R. Holladay, Universitatea Emory) 
„Patrick Gray ofera o interpretare a Epistolelor Sfantului Pavel care plaseaza concludent aceste documente in contextul lor istoric si literar. Aceasta lucrare riguroasa si practica se prezinta ca un manual de mare interes pentru studenti si ca un indrumar exegetic pentru orice cititor.”
(Richard S. Ascough, Universitatea Queen’s)

Cuviosul Antim Aghiananitul, duhovnicul

Ediția a II-a, revăzută şi adăugită
Cuviosul Antim a aparținut ultimei generații de sfinți nevoitori athoniți, adunând în persoana sa strictețea nevoinței, statornicia în predania monahală și păstrarea neschimbată a rânduielii bisericești. Mari bărbați ai Bisericii, precum Cuvioșii Paisie Aghioritul și Efrem Katounakiotul, l-au numit „duhovnicul pustiei” și „învățătorul cel înțelept”.
Prin nevoința lui cea mai presus de fire, de peste șaizeci de ani, Bătrânul Antim a primit multe haruri ale Duhului Sfânt. Astfel, a ajuns să se deosebească prin smerenie, prin blândețe, prin iubirea lui nemărginită, prin îndelunga răbdare și prin milostivire față de toți.

Era feciorelnic, cu dreaptă-socotință, iubitor de străini, Părinte adevărat, care se deșerta pe sine ca să umple sufletele celorlalți. Ceea ce îl caracteriza mai cu seamă pe Bătrânul Antim era inima lui rugătoare. Avea darul străvederii și al dreptei-povățuiri, iar cu rugăciunea sa făcătoare de minuni îi ajuta pe oameni să-și conștientizeze problemele și, apoi, îi sfătuia cum să le depășească. Primise de la Dumnezeu și darul tămăduirii duhovnicești, adică puterea de a le reda oamenilor sănătatea sufletească și, câteodată, și pe cea trupească. În discuțiile cu Bătrânul Antim, ceea ce îi mișca cel mai mult pe oameni era libertatea pe care le-o lăsa. Era cu adevărat o întruchipare vie a Ortodoxiei. Niciodată nu a obligat pe cineva să facă vreun lucru, silindu-i astfel libertatea. Bătrânul se îndumnezeise, de aceea, de multe ori, cuvintele lui pline de duh schimbau din adânc sufletele care căutau mântuirea.


Cartea conține 32 de fotografii color din arhiva Obștii Teofililor, Schitul Sfânta Ana, Muntele Athos.

Boala, incercare dumnezeiasca


Psihiatrul si psihoterapeutul rus Dmitri Avdeev, binecunoscut cititorilor romani din numeroasele traduceri romanesti ale lucrarilor sale, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a usurat de suferinte mii de oameni ce i‑au cerut ajutorul, a fost lovit de necrutatoarea boala a cancerului. Cautand, dincolo de vindecarea trupului, limpezirea sufletului si intelegerea purtarii de grija dumnezeiesti, prin care toate dupa cuvantul Apostolului ni se lucreaza spre bine, a gasit cele cautate pe cararile locurilor sfinte din Grecia si mai cu seama ale Sfantului Munte Athos. Din aceasta lucrare duhovniceasca a cunoasterii de sine si a tamaduirii sufletului a luat fiinta cartea de fata, aducatoare de mangaiere celor bolnavi, iar celor sanatosi bun prilej de cugetare evlavioasa la dumnezeiasca purtare de grija.

Teologia Sfantului Antonie cel Mare

Cu toate că era urmărit cu tenacitate de Securitatea comunistă, părintele Marcu a avut curajul să aplice în cuprinsul cărții sale fără ezitare principiul unei interpretări a vremurilor prin prisma lui Hristos, așa cum trebuie să facă orice teologie ortodoxă serioasă, și nu pe acela al unei interpretări a lui Hristos prin prisma vremurilor, cum face filozofia îngâmfată.
Pr. Prof. Adrian Niculcea

Fiecare om este nascut pentru Cer


Sfantul Inochentie al Penzei a trecut tanar la cele vesnice, fara sa piarda nici o clipa din cei 35 de ani pe care i-a petrecut pe acest pamant. A scris, a propovaduit, s-a nevoit, a indurat prigoana si a pastorit, urmand ­indeaproape marilor Parinti care au slujit Bisericii ca ierarhi, marturisitori si invatatori. Unul dintre cei mai invatati ierarhi ai vremii sale, a fost si unul dintre cei mai ascetici, dar si dintre cei mai smeriti si blanzi. Cu toate ca a pastorit ca arhiereu numai patru luni, pomenirea lui a ramas nestearsa in eparhia slujirii sale, ca a unuia ce a fost cu adevarat „dreptar credintei si chip blandetelor”.
Cartea de fata aduce pentru prima data la ­indemana cititorilor romani o parte din mostenirea de buna mi­reas­­ma duhovniceasca a acestui sfant putin cunoscut la noi, cuprinsa in scrisori si cuvinte de invatatura, in care fiecare crestin, fie el mirean sau monah, va gasi negresit folos pentru suflet, mangaiere in incercari, raspuns ­pentru problemele si cautarile sale duhovnicesti.

Acatistier.
File de pateric


În volumul de faţă sunt cuprinse o serie de Acatiste alcătuite de părintele Ghelasie Gheorghe şi părintele Valerian Pâslaru, precum şi Micul Pateric al Sfintei Mânăstiri Frăsinei, al părintelui Ghelasie. Acatistul şi Patericul, ca forme de expresie literară a tainei creştine, vizează trezia, pe care o atrag prin rugăciuni scurte, însoţite de evanghelicul Bucură-te!, lăsat nouă de Hristos după Învierea Sa din morţi, precum şi prin cuvinte ale părinţilor îmbunătăţiţi, care concentrează o experienţă de viaţă şi au puterea duhovnicească de străpungere a inimii. Poezie în stare pură, versurile Acatistelor închipuie o scară a lui Iacob pe care suie şi se coboară îngerii, sau pe care Dumnezeu se coboară la om, ca să-l înalţe la sine. La rândul său, Patericul apare ca icoana de inimă a vieţii monahale, în miezul căreia pulsează taina paternităţii şi filiaţiei duhovniceşti.
Florin Caragiu

Arhimandritul Sofronie Saharov
experiența unei întâlniri


Lucrarea de față adună între coperțile ei documentele sau procesele-verbale ale unui eveniment duhovnicesc special ce a avut drept scop întâlnirea în duh cu Părintele Arhimandrit Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul și Starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul”, Essex, Marea Britanie. Textele ce pot fi lecturate sunt, în esență, mărturii personale aduse, în perioada 13-15 noiembrie 2016, în cadrul Simpozionului Internațional „Întâlnirea cu Duhovnicul − Arhimandritul Sofronie Saharov”, de unii dintre cei mai de seamă ucenici ai Părintelui sau de unii dintre cei care l-au cunoscut pentru mai mult sau mai puțin timp. Aceste mărturii au creat, dacă nu pentru toți, pentru cei mai mulți dintre participanții la Simpozionul menționat, impresia profundă a unei întâlniri duhovnicești reale cu Arhimandritul Sofronie, experiență pe care dorim să o împărtășim mai departe spre folos și zidire sufletească.
Arhim. Nathanael Neacșu

Smerenia și dragostea,
însușirile trăirii ortodoxe


Părinte Sofian, dacă ar fi să enumerați principalele însușiri ale Ortodoxiei, pe care dintre ele le-ați pune primele?
Smerenia și dragostea! Cele pe care le recomandă Mântuitorul: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă aici să încercăm să dobândim smerenia și dragostea, care sunt atributele lui Dumnezeu și sunt roadele unei viețuiri ortodoxe. De aceea cred că prin aceste două virtuți se poate începe descrierea Ortodoxiei.

Cele mai frumoase predici
Intampinarea Domnului


Sa stiti ca singura sansa de a ne mai ramane templul neamului si Biserica in picioare sunt pruncii. In numele lor a intrat Hristos astazi in Templu. In numele lui Hristos, pe care-L identificam in fiecare copil care trece pe langa noi, care traieste cu noi, care traieste in noi, luati seama! Luati seama, asadar, pentru ca astazi taina cea mare este taina prunciei lui Hristos, aceea care intotdeauna are ca finalitate intrarea in Templu. In cele din urma, este sarbatoarea fiecaruia dintre noi in parte, pentru ca astazi, prin intrarea Domnului in Templu si intampinarea Lui in modul acesta exceptional de catre Dreptul Simeon, ni se daruieste fiecaruia dintre noi posibilitatea de a fi intampinati de Hristos, lasandu-ne sa iesim in intampinarea Lui.
Parintele Profesor Constantin Necula

Capcana Astrologiei.
Eniologia sau stiinta in slujba demonilor


Astrologia este darul demonilor: Intr-un cuvant proorocesc foarte aspru, proorocul Ieremia arata legatura dintre pacatul iudeilor si pedeapsa pe care o vor primi: „Nu au voit oamenii din Ierusalim sa se inchine Dumnezeului Celui Adevarat, ci soareli, lunii si stelelor cerului. Ei bine, de aceea va veni o vreme cand vrajmasii vor preschimba Ierusalimul intr-un cimitir, iar oasele locuitorilor Ierusalimului se vor arunca afara, ici si colo, dinaintea soarelui, lunii si stelelor, pe care le-au iubit si carora li s-au inchinat” (Ieremia 8,1-2). Acelasi lucru il vor pati si locuitorii Sodomei. Au lepadat legaturile trupesti firesti, prin care ar fi dobandit urmasi, si care ar fi fost roditoare. De aceea, regiunea lor s-a facut mare moarta si ogor sterp, fara urma de viata si rodnicie.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comenteaza acest articol:





  • Ofertă Specială

  • Vizitati-ne si pe facebook
  • Tur Virtual Biserica Sfantul Iosif Marturisitorul
  • Categorii

  • Disponibilă la "Casa Cărții"


  • Articole recente

  • Arhive