contact
BISERICA SI ASOCIATIA FILANTROPICA SF. IOSIF MARTURISITORUL
twitter
rss feed
blog entries
log in

1 iun.

De la Urali la ceruri.
Povestiri adevarate din vremuri ateiste


Am intrat sub un acoperis pentru a ma adaposti putin de vremea rea. Langa mine s-au inghesuit si altii. Indata ce vremea s-a indreptat, cei mai multi au navalit in cladirea de alaturi. Se pare ca era o biserica. Am intrat si eu ca un talhar. Oare m-or fi vazut cineva? Nu de alta, dar as fi ranit-o pe bunica si ar fi inceput anchetele si intrebarile.

…Flacari noi imi patrundeau in piept. Cele rostite de preot, bunica le spunea de multi ani, dar cu alt inteles. Insa nu cumva aveau acelasi inteles, dar noi n-am vrut sa le vedem astfel? Dar bunica? Exclus. Bunica este cadru de partid, este o autoritate pe care o respecta toti, nu este o femeie habotnica a bisericii. Dar iarasi… daca bunica… nu, nu, i-ar fi retras toate rangurile si ar fi trimis-o in Siberia. Iesind din biserica, ceilalti faceau plecaciune adanca si semnul Crucii. Dar eu… eu cum aveam sa plec? Fara plecaciune, fara semnul Crucii? As fi dat de banuit.Mai bine sa plec ultimul… Dar n-am apucat…

Simt boala ca iubire a lui Hristos


Adevăratul răspuns la problema suferinței nu este doar unul teoretic, ci practic, și nici general, ci personal, pentru că fiecare își înțelege și trăiește propriile încercări, în mod aparte. Răspunsul final la toate aceste interogații existențiale, legate de prezenta și scopul „încercărilor fără de voie”, nu poate veni decât de la Cel ce este „Calea, Adevărul și Viața” (In. 14,6), Hristos Domnul, Tămăduitorul sufletelor și al trupurilor noastre. În afara acestei înțelegeri, suferința este absurdă, iar viața pare un nonsens, odată ce – mare parte dintre noi, dacă nu aproape toți – intrăm în ea printre lacrimi și o părăsim prin durere. Spiritualitatea creștină ne învață, însă, cum să o depășim în plan spiritual, ba chiar mai mult, cum să ne facem din ea un prilej de progres duhovnicesc, chiar și pe fondul suferinței fizice. (Autorul)

Parintele Ioan Krestiankin,
degetul dumnezeiestii pronii.
Marturii si cuvantari


Dupa cum anunta chiar o parte din titlu „degetul dumnezeiestii pronii”, cartea vine ca o mangaiere in intampinarea omului dezorientat in privinta adevaratelor valori si repere ale unei vieti echilibrate, dozate de bunul simt duhovnicesc. Pe deplin ancorat in realitatea noastra, a omului impovarat de bolile si compromisurile societatii pe care o formam si cu care ne-am deprins de la o generatie la alta, Parintele Ioan Krestiankin este un model viu asa cum il descoperim in marturiile contemporanilor sai, deopotriva mireni, clerici si asceti in primul rand prin viata sa, dar si prin sfaturile simple si practice pentru oricine.
De asemenea, ne mai atrage atentia tocmai contrastul dintre tendintele moderne negative ale epocii si fenomenul „staretismului” care, in pofida vechimii, ofera solutiile cele mai potrivite pentru a iesi din colapsul sufletesc si pentru a deveni noi insine „degetul dumnezeiestii pronii”, tocmai prin predarea de sine.

Indemnuri mantuitoare de suflet
ale parintilor contemporani


Nu este suficient doar sa te rogi, ci sa si fii atent. Sa priveghezi, sa fii atent la ganduri, sa le strunesti cu multa indemanare, altminteri ele te vor stapani, si la sfarsit vei ajunge de batjocura demonilor. Nu am vazut suflet care sa se roage sa inainteze, sa aiba foloase duhovnicesti, fara curatirea de gandurile ascunse.

Cuviosul Iosif Isihastul
Nu aripile sunt cele care pot sa il inalte pe om deasupra pamantului, ci curatenia si simplitatea inimii. Trebuie sa fii simplu in faptele tale si neprihanit in gandire si in simtaminte. Prin inima curata Il vei cauta pe Dumnezeu. Prin simplitate Il vei gasi si te vei bucura de El. Inima curata trece usor de portile cerului.
Parintele Amfilohie Makris
Oamenii astazi nu se sfintesc pentru ca nu vor, nu se silesc pe sine, nu iubesc pe Dumnezeu si cele ceresti si nu pazesc poruncile Lui. Cauza provine de la noi insine. Ea provine din inclinatia noastra rea, din ignoranta noastra, din putina noastra dragoste pe care o avem fata de Dumnezeu si fata de cele ceresti si din marea noastra atractie fata de materie si de cele lumesti.
Parintele Filothei Zervakos
Lumea are nevoie astazi de duhovnici buni. Daca acestia ar exista, nu ar mai fi atatia psihiatri.
Sfantul Paisie Aghioritul

Îndumnezeirea omului la Sfântul Maxim Mărturisitorul


Dorinta lui Dumnezeu de indumnezeire a omului este de multe ori amintita de Sfantul Maxim, in feluriti ter-meni. Astfel, in Ambigua. Catre loan, el scrie: „Cuvantul lui Dumnezeu si Dumnezeu vrea sa lucreze pururea si in toti taina intruparii Sale”, taina al carei rost, asa cum se va vedea, nu este doar mantuirea omului, ci si indumnezeirea lui. In Raspunsuri catre Talasie, Sfantul Maxim II numeste pe Hristos: „Doritorui mantuirii tuturor oamenilor, Care flamanzeste dupa indumnezeirea lor”. 
lubirea de Dumnezeu si de oameni a lui Hristos – iubire care guverneaza intruparea si intreaga Sa iconomie mantuitoare este un raspuns la stingerea iubirii de Durnnezeu si de aproapele, si la inlocuirea ei cu iubirea de sine si a celor vazute, strans legata de pacatul lui Adam, si contribuie in cea mai puternica masura la impacarea si unirea din nou a omului cu Dumnezeu si semenii sai.
Jean-Claude Larchet

Schitul romanesc Prodromu.
Indrumator pentru pelerini


Pasind pe aceste locuri sfinte ale Muntelui Athos si ajungand si la Schitul Romanesc Prodromu — chiar daca facem calatoria fie si numai cu gandul, citind acest modest indrumator duhovnicesc — fara indoiala ca suntem impresionati de multimea lucrurilor minunate pe care le intalnim in acest pelerinaj.

Ele sunt rodul conlucrarii dintre dumnezeiescul Har si munca neobosita a monahilor athoniti, in care se inscrie si straduinta monahilor romani de a avea si ei o prezenta duhovniceasca in aceasta livada a Sfintei Ortodoxii, binecuvantata de Dumnezeu si ocrotita de Preasfanta Maica a Domnului.
Pentru a aduna rod duhovnicesc din tot ceea ce vedem, auzim sau citim despre Sfantul Munte, trebuie sa luam aminte la unele lucruri care ne privesc direct pe fiecare din noi.
Trebuie sa stim ca si noi insine suntem un loc sfant, deoarece prin Sfantul Botez s-a salasluit in noi harul Sfantului Duh, ne-am imbracat in Hristos si am devenit fii luminati ai Sfintei Biserici.
De aceea, dupa orice pelerinaj la Sfantul Munte, trebuie sa pasim pe calea vietii noastre cu mai multa atentie si grija de sine. Fiindca in aceasta calatorie launtrica vom intalni locuri frumoase, scaldate in lumina, dar si locuri inghetate si cuprinse de intuneric.
Arhim. Petronie Tanase

Indrumar pentru duhovnici


Nădăjduiesc în utilitatea Îndrumarului atât pentru preoții duhovnici de mir, cât și pentru elevii seminarelor teologice și studenții de la facultățile de teologie din țară care, datorită actualelor programe didactice, primesc prea puține cuvoștințe legate de administrarea corectă a Tainei Sfintei Spovedanii și sunt lipsiți de exercițiul aplicării epitimiilor ăn consens cu învățătura Bisericii Ortodoxe.

Sunt dator a sublinia aici că această carte este, în bună parte , și rodul îndrumărilor pe care le-am primit, de-a lungul formării mele în școlile teologice, de la profesorii mei: pr. Iorgu Constanținescu (Buzău), pr. prof. dr. Ene Braniște, prof. Iorgu Ivan și pr. prof. dr. Nicolae Necula (București) a căror imagine de dascăși rarisimi o port mereu în suflet.
Pr. Eugen Drăgoi

Carte de rugaciuni.
Pravila zilnica a crestinului ortodox


Rugaciunea este dovada personalitatii mele, inzestrate cu ratiune, a faptului ca sunt creat dupa chipul lui Dumnezeu. Este zalogul viitoarei mele indumnezeiri si fericiri. Eu din nimic am fost creat, nimic sunt inaintea lui Dumnezeu, ca unul care nu are nimic al sau, dar, dupa mila Lui, sunt o persoana, am ratiune, inima, vointa libera si datorita ratiunii si a libertatii mele prin adresarea inimii mele catre El eu pot spori treptat in mine nemarginita Iui Imparatie, treptat, din ce in ce mai mult pot inmulti in mine darurile Sale, pot lua din ca dintr-un Izvor pururea curgator, nesecat, tot binele duhovnicesc si trupesc, mai ales  duhovnicesc.
Sfantul Ioan de Kronstadt, Despre rugaciune

Teologia post‑patristica
si experienta bisericeasca
a Sfintilor Parinti


Experiența vederii lui Dumnezeu (θεοπτία) de către Sfinți, tradiția isihastă și filocalică, precum și cultul Bisericii nu sunt în acord cu concepțiile teologiei post‑patristice, care discreditează cele trei dimensiuni ale vieții bisericești – experiența vederii, isihasmul și cultul – și, în esență, nu fac altceva decât să protestantizeze teologia ortodoxă.

Teologia post‑patristică aspiră să tâlcuiască Scripturile folosind ca instrument rațiunea, închipuirea și gândirea speculativă, iar nu inima. Vrea dumnezeiasca Euharistie fără arderea inimii, fără Rugăciunea inimii, se referă la „on­tologia persoanei”, iar nu la urcușul omului de la după chip la după asemănare, adică la îndumnezeire. Vorbeşte despre întâi‑stătătorul adunării euharistice, iar nu despre proroc, vorbeşte despre Învierea lui Hristos fără trăirea tainei Răstignirii, care reprezintă tradiţia isihastă de nevoință. Aspiră să răspundă la subiectele pe care le lansează cultura contemporană şi nu se referă la biruința lui Hristos, la biruința creștinului prin puterea lui Hristos împotriva diavolului, a stricăciunii şi a morții. Se preocupă de lume, şi nu de transfigurarea omului, vorbeşte de estetică şi artă şi trece cu vederea asceza rânduită de Părinți. Doreşte să primească răspunsuri la întrebări ale culturii contemporane şi nu se interesează de împărtășirea omului de slava tainei Crucii şi a Învierii lui Hristos.
Aceasta este problema teologiei post‑patristice și a oricărei alte teologii care nu este bisericească.
Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului și Sfântului Vlasie

Practica Vietii Monahale


Desi vorbeste despre calugari, Parintele Arsenie Boca are in vedere pe tot omul sau firea omeneasca in general. Prin urmare, observatiile Parintelui sunt aplicabile si in afara manastirii. Caderea din viata duhovniceasca, presupusa de voturile monahale, insemneaza esuarea omului, preponderent, in planul biologic si in cel psihic, unde guverneaza, determinist, instinctele. „Calea bolilor reale sau fictive e deschisa. Nevrozele rod temeliile linistii, pomenirea lui Dumnezeu scade, sufletul se destrama. In felul acesta ne trezim scosi din planul religiei si aruncati in domeniul patologiei psihice” (63).
„Practica vietii monahale”, ca de altfel toate scrierile Parintelui Arsenie Boca, nu este asimilabila la nivel de teorie. Ea nu poate fi nici teoretizata, nici memorata. Cuvintele ei se desfac, sensurile ei se arata doar atunci cand dobandesc un chip concret in vietuirea zilnica. Cu aceste ganduri, incredintez osteneala Parintelui Arsenie, cuprinsa in aceasta carte, atat monahilor cat si mirenilor, ca un indreptar spre mantuire.
† GURIE – Episcopul Devei si Hunedoarei

Cum sa trecem cu folos prin boala


Boala – lucrul de care ne temeam cel mai mult, pe care nu-l voiam si care am nadajduit mereu sa nu ni se intample – a devenit brusc parte a vietii noastre. Suntem pusi in situatia de a regandi valoarea pe care o avem pentru cei apropiati si pentru noi insine. La ce mai putem fi de folos in starea in care am ajuns? De ce era nevoie de boala asta? Cum si de ce sa traim mai departe? Cum si de ce sa rabdam aceasta suferinta?

Cartea de fata a fost gandita ca un ajutor tocmai in aceasta situatie. Pentru ca, pana la urma, toate aceste intrebari pe care ni le punem nu sunt noi. Toti cati au fost pe pamant inaintea noastra au murit – si cei mai multi dintre ei bolnavi, dar nici pe departe nu au murit cu totii descurajati, deznadajduiti, fara a constientiza sensul propriilor suferinte. Multi au murit in pace. Multi si‑au trait ultimii ani, ultimele luni de viata, cu mare plinatate, putere si bucurie. Multi au fost vindecati de boala ce parea fara scapare, murind cu mult mai tarziu decat le prezisesera medicii.
Dialogurile din cartea ce va sta inainte va vor descoperi secretele atitudinii corecte fata de boala si vindecare, atitudine ce ne ajuta sa ne depasim slabiciunile, descurajarea, si sa traim din plin, pastrandu‑ne pana la capat, in sensul cel mai inalt al cuvantului, calitatea de Om.

Animalele in spiritualitatea ortodoxa


Antologia care constituie cea mai mare parte a acestui volum cuprinde texte din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti sau ale marilor monahi din lumea ortodoxa, din toate epocile, care ne lumineaza spre a intelege cum era, in desavarsirea din rai, legatura dintre om si celelalte vietuitoare, pentru ce aceasta legatura s-a degradat in timp, ce putem invata de la animale – domestice sau salbatice – despre natura, despre noi insine si despre Dumnezeu, si cum sfintii – a caror vietuire si duhovnicie sunt pentru noi pilde vrednice de urmat – au izbutit sa restatornicesca o legatura nu doar pasnica, ci si prietenoasa cu animalele, avand fata de ele – fara urma de idolatrie – purtari cinstitoare si iubitoare, redobandind starea din rai, in care legatura omului cu creatia era in deplina armonie, potrivit voii dintru inceput a Creatorului.
Jean‑Claude Larchet

Am vrut libertatea si am ajuns robi


Insemnarile monahului Arsenie despre prietenie, arta, droguri si ispitele din vremurile noastre.
„Mai stiu si ca prin aceste randuri smerite n-o sa izbavesc si n-o sa impiedic lumea de la pieire, dar ma rog si nadajduiesc ca macar unul din acesti copii talentati, care vor citi cartea asta, sa cugete si sa-si vina in fire la vreme, ferindu-se astfel de capcana pe care Dusan n-a reusit s-o ocoleasca. De buna seama, n-am vrut sa afirm aici ca arta ar fi ceva rau in sine, Doamne fereste, caci toti cei daruiti cu talent de la Dumnezeu, pentru orice fel de lucrare, sunt datori sa nu-l ingroape, ci sa-l inmulteasca. Dar, cu acest prilej, vreau sa-i indemn sa-si vada inzestrarea ca pe un dar primit de la Dumnezeu si sa le spun ca, daca o vor innobila prin rugaciune si prin multumire, atunci Insusi Duhul Sfant va modela si va indruma lucrarea lor, pentru a fi spre folosul, si nu spre pieirea sufletului. Intr-acest chip, multe capcane si primejdii fi-vor ocolite.”
Arsenie Monahul

Pe prispa istoriei


Dialoguri cu:

Valentin Stefanovici, veteran de razboi
Andrei Dorobantu, fizician
Dan C. Mihailescu, critic literar
Dan Puric, regizor
Dinu C. Giurescu, istoric
Gheorghe Zamfir, muzician
Dorel Visan, actor
Leon Danaila, neurochirurg
Mihai Nicolae, arhivist
Pavel Chirila, profesor doctor
Manuela Harabor, actrita
Tase, gropar
De la Revolutia din decembrie, statul roman nu face altceva decat sa se destrame. E un proces lent de degradare a Romaniei si a componentelor sale. A limbii si a culturii. (…)
In buna parte, politicienii care au condus tara au fost o adunatura, oameni care nu au urmarit si nu urmaresc interesul tarii. Termenul de „patrie” a disparut din vocabularul cotidian. Patria nu mai exista. Patriotismul nici atat. (…)
Acum e o ofensiva impotriva religiei ortodoxe, cea care a tinut aceasta natiune. Si, in general, e o ofensiva impotriva religiilor istorice ale Europei. Scopul acestui multiculturalism este sa faca un amalgam din toate identitatile nationale pentru ca oamenii sa nu mai aiba puncte de reazem in sinea lor.
Academician Dinu C. GIURESCU

Ieșirea.
Sfântul Ioan Maximovici
își călăuzește turma
din Shanghai în America


În această carte vom vorbi despre viața și epoca unuia dintre cei mai iubiți sfinți ai secolului trecut, Sfântul Ioan de Shanghai și San Francisco (1896-1966), în special despre copilăria și tinerețea petrecută în Rusia și Ucraina, perioada de refugiu în Iugoslavia, și apoi despre slujirea ca episcop și, mai târziu, ca arhiepiscop de Shanghai.
Cuvântul „ieșire” din titlul cărții face referire la momentul plecării credincioșilor ortodocși ruși din China, în 1949, sub îndrumarea Sfântului Ioan Maximovici: mai întâi pe insula măturată de taifunuri Tubabao, din Filipine, iar apoi, după câțiva cumpliți ani de așteptare, în Statele Unite ale Americii.
Ca și Prorocul Moise, Sfântul Ioan a trebuit mereu să se confrunte cu împietrirea inimii și practicile unora dintre cei păstoriți de dânsul – care venerau tot felul de idoli lumești –, în strădania sa de a-i elibera din robia comunistă…

Ispita libertatii. Memorii


„E intotdeauna o nesabuinta sa afirmi ca un om a fost fericit in viata mai inainte de a-si fi sfarsit zilele. Caci nenorocirea poate sa se abata asupra lui in fiecare clipa. El risca sa devina nefericit in orice zi, pana la ultima lui suflare.”

Constantin Virgil Gheorghiu
Pe 23 august 1944, Virgil Gheorghiu, pe atunci atasat cultural la Zagreb, si sotia sa afla de capitularea Romaniei in fata trupelor sovietice. Patru ani mai tarziu, ei trec granita franceza.
Ispita libertatii e povestea pasionanta a drumului lor prin Europa de dupa razboi. Apatrizi, strabat in mijlocul valului de refugiati Croatia, Austria si Germania, intampinand primejdii fara seaman, si, in situatiile cele mai grave, stiu intotdeauna sa sesizeze absurditatea si rizibilul Istoriei.
Lectie de omenie si rezistenta, cronica poetica, odiseea lui Virgil Gheorghiu ne aminteste cu umor ca libertatea e nepretuita.

De te voi uita, Ierusalime…
sau ortodoxia traita in Occident


In cartea de fata am adunat o parte din articolele scrise de-a lungul anilor, raspunzand chemarii facute de credinciosi ortodocsi sau de alti crestini interesati de spiritualitatea ortodoxa. Din experienta de peste 30 de ani traiti in Occident, am ajuns la concluzia ca cei care fac efortul de a cunoaste adancurile mistice si frumusetea spiritualitatii ortodoxe se indragostesc de ea si isi schimba viata, integrandu-se in Biserica si traind dupa toate exigentele ei. Caci Biserica este „stalpul si temelia Adevarului” care ne face liberi. Constat cu mare bucurie cat de multi tineri descopera frumusetea Liturghiei si a slujbelor Bisericii noastre, isi intemeiaza familii pe piatra credintei si fac efortul de a-si creste copiii in duhul Evangheliei.
Mitropolitul Serafim

Acatistier,
Ieroschim. Nil Dorobantu


„Si inca nici azi nu ne pocaim sa-L urmam, fiind multumitori pentru har si pentru atatea mari faceri de bine cate ne-a dat noua. Noi cerem azi sa fim toti tamaduiti din orbia sufleteasca si sa vedem cu ochii cei cugetatori prin teofanii ceea ce s-a si implinit cu prisosinta. Hristos dupa ce ne-a zidit pe noi cei de jos, tot am cazut; si dupa ce ne-a rascumparat, iar am cazut; si desi toarna Duhul peste tot trupul, iata ca tot josnici si netrebnici suntem. Dar strigam mereu spre Hristos sa piarda pe cei dedesubt care azi s-au ridicat deasupra si sa ne izbaveasca de uraciunea pustiirii care s-a inaltat la locul cel sfant. Ca daca s-a vazut satan cazut din ceruri, unde vrea sa-si puna tronul, iata ca s-a razbunat pe pamant contra omului, punandu-si tronuri chiar in locurile sfinte. Insa Hristos lucreaza in tot locul si in tot timpul, transcendand cadrele temporalo-spatiale si sfintind peste tot, ca si faca cer nou si pamant nou.”

Cele mai frumoase predici:
Intrarea Domnului in Ierusalim


Aici este cheia sarbatorii de astazi: intrarea in Saptamana mortii, in Saptamana Patimilor, este o intrarea necesara, tocmai pentru ca la sfarsitul ei sa ne confrunte cu marele eveniment al Invierii. Sa ne invete prin propria Lui Inviere, nemurirea. Trimiterea lui Iisus-Fiul de catre Tatal pe pamant a avut si acest scop: sa ne invete ca suntem nemuritori, ca suntem de esenta dumnezeiasca, ca avem un suflet nemuritor, ca suntem vesnici. A venit sa schimbe modul de gandire al oamenilor. Sa-i invete un mod de gandire diferit de cel de pana atunci, si anume sa faca din viata de dincolo criteriul vietii pamantesti. Fiindca numai stiindu-te nemuritor, stiindu-te ca dai socoteala dincolo, stiindu-te ca te intalnesti cu cei pe care i-ai nedreptatit aici, sau pe care i-si iubit aici, numai atunci iti organizezi o viata responsabila pe pamant. Intentia lui Dumnezeu aceasta a fost asadar: sa-i invete pe oameni si sa le dea puterea sa traiasca pe pamant in mod responsabil. – Mitropolitul Antonie Plamadeala
Predici de: • Bartolomeu Anania • Ion Buga • Benedict Ghius • Vasile Gordon • Cleopa Ilie • Serafim Man • Teofil Paraian • Antonie Plamadeala • Hrisostom Radasanu • Petroniu Tanase • Constantin Voicescu

Patericul athonit rusesc
din secolele XIX-XX


Acest volum marturiseste despre acei calugari, ale caror inimi si minti au fost strapunse de harul Dumnezeiesc, care au lasat tot ce e mai drag omului pe pamant si s-au dedicat unei sarcini extrem de dificile, si anume renasterea in iubirea lui Dumnezeu.
Aceasta carte are patru parti: prima parte cuprinde descrierea vietii unor stareti si asceti ai Manastirii Sfantului Pantelimon din Muntele Athos, un total de 130 de asceti, care s-au remarcat atat prin viata lor duhovniceasca inalta, cat si prin contributia lor la crearea si prosperitatea manastirii.
In cea de-a doua, a treia si a patra parte a cartii sunt incluse vietile a 68 de vrednici batrani si asceti ai schiturilor Sf. Andrei si Sf. Ilie, ai chiliilor rusesti, mari si mici, ale pustnicilor si ostenitorilor.

Gradina inimii,
Sfanta Imparateasa
Alexandra Feodorovna


Fiecare inima trebuie sa fie o mica gradina, o gradina care sa fie mereu curatita de buruieni si in care sa creasca plante si flori minunate. O gradina nu este frumoasa atat prin ea insasi, cat prin bucuria pe care o aduce celor care o vad. 
Cuvintele lui Hristos sunt seminte aduse din Ceruri. Ele sunt semanate in lumea noastra si cresc acum peste tot unde este raspandit cuvantul Evangheliei ortodoxe. Viata fiecarui crestin ortodox este o mica gradina in care creste iubirea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, blandetea, bunatatea si alte valori spirituale. 
Sfanta Imparateasa Alexandra Feodorovna
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comenteaza acest articol:





  • libris.ro

  • Vizitati-ne si pe facebook
  • Tur Virtual Biserica Sfantul Iosif Marturisitorul
  • Categorii

  • Disponibilă la "Casa Cărții"


  • Articole recente

  • Arhive