contact
BISERICA SI ASOCIATIA FILANTROPICA SF. IOSIF MARTURISITORUL
twitter
rss feed
blog entries
log in

3 iul.

Fără Dumnezeu nici peste prag Vol 1 şi 2
Duhovnici sârbi ai veacului XX


In ceea ce priveste vietuirea noastra, trebuie sa ne intoarcem la noi insine, trebuie sa ne indreptam viata, sa ne intoarcem la adevarata dragoste dumnezeiasca, Ia adevarata vietuire crestina, prin desavarsirea vietuirii noastre ortodoxe. Fie ca pe locurile noastre sa fie si cate doi, trei, patru drepti, nu trebuie sa cadem in deznadejde, fiindca in jurul nostru merge asa cum merge. Sal dam voie Domnului sa intre! Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Nu trebuie prigonit, insa trebuie sa i se zica, sa fie avertizat, iar noi sa nu ne temem, ci sa asteptam cu bucurie sfarsitul istoriei Bisericii. – Schiarhimandritul lulian Knijevici

Pogorarea Sfântului Duh
Cele mai frumoase predici


Pogorarea Sfantului Duh sau Rusaliile rememoreaza si actualizeaza in fiecare an trimiterea de catre Dumnezeu a Sfantului Duh peste Apostolii Mantuitorului adunati in Ierusalim. Pogorarea Sfantului Duh alaturi de sarbatoarea Pastilor si de ziua Duminicii, acest praznic imparatesc este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine. In vechime, bucuria sarbatorii era amplificata de catehumenii care primeau botezul in aceasta zi, intr-un cadru solemn si festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori si ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de catre iudei la Sarbatoarea Cincizecimii in care se aducea multumire lui Dumnezeu pentru strangerea recoltei. Pogorarea Sfantului Duh marcheaza intemeierea Bisericii prin trimiterea de catre Dumnezeu a Sfantului Duh in lume ca sa imputerniceasca pe Sf. Apostoli sa vesteasca Evanghelia. Biserica devine o realitate vazuta prin pogorarea Duhului Sfant, iar a fi crestin inseamna a avea pe Duhul Sfant.

Soloviov şi Larionov


Soloviov, tânăr cercetător în domeniul istoriei, studiază figura legendară a generalului Larionov, comandant în Armata Albă în timpul Războiului Civil din Rusia. Dar portretul pe care i-l face este unul pseudoistoric, contaminat de figuri proeminente din istoria Rusiei și chiar din familia lui Vodolazkin. Tema de cercetare prilejuiește incursiuni în timp și spațiu, în cele mai diferite medii, colorate pe alocuri cu o tentă detectivistică. Romanul abundă în considerații despre istorie, politică și morală, întruchipate într-o galerie de portrete memorabile, bazate pe jocul ironic al autorului cu sursele reale și cele inventate. O frumoasă și seducătoare poveste de dragoste întregește, cu umorul inconfundabil al scriitorului, gustat deja de cititorii români, acestă remarcabilă operă literară în care meditația asupra relativității lucrurilor – mai cu seamă a adevărului istoric – ocupă un loc central.

Cereti si vi se va da


Povestiri adevarate.

Vinovăţia – cea închipuită şi cea adevărată


Oricare dintre noi s-a simţit vinovat de nenumărate ori. Adesea, sentimentul vinovăţiei ne împiedică să ne trăim din plin viaţa, ne otrăveşte cele mai frumoase clipe, ne împiedică să construim relaţii sănătoase cu familia, cu prietenii, cu ceilalţi oameni din jurul nostru, putându-ne duce – ca orice emoţie negativă foarte intensă – chiar la boli fizice grave. Pe de altă parte, tot el ne poate da imboldul de a ne schimba obiceiurile rele, de a deveni mai responsabili şi mai buni.

Cartea de faţă ne învaţă să facem tocmai operaţiunea – atât de delicată şi importantă – de a distinge între vinovăţia nevrotică, autocanibalizantă, distructivă, şi cea sănătoasă, care duce la la însănătoşirea sufletească, la pocăinţă, la regăsirea de sine şi la apropierea de Dumnezeu, pentru a ne bucura de o viaţă sufletească echilibrată şi sănătoasă, în armonie cu noi înşine, cu oamenii şi cu Cel care ne-a zidit.

Starniri pentru o cultura a Invierii

Din cand in cand, arar, s-a intamplat sa bata cate cineva si la usa mea pentru a intreba si a capata raspunsuri. Si, cum nu prea stiu sa refuz, s-a ajuns la starnirile cuprinse in aceasta carte, atatea cate am putut sa le recuperez. Despre ce spun ele? Despre multe si marunte si unele mai putin marunte… Despre relatia crestinului cu lumea de astazi; despre cum se face presa crestina; despre credinta intelectualilor si cultura clericilor; despre destinul Ortodoxiei; despre cultura taraneasca ca o cultura a Crucii si a Invierii; despre cum a fost ea genial pusa in lumina de Horia Bernea la Muzeul Taranului Roman; despre Cruce si despre cruci; despre sarbatori si traditii la romani si despre raportarea actuala la ele; despre con-vietuirea prietenoasa cu Hristos si de­spre vietuirea in Biserica; despre indragostire, iubire, prietenie, casatorie, cu frumusetile si incercarile lor; despre asezarea in cultura adevarata, mare; despre valorile crestine si caderea din ele in societatea contemporana; despre conditia etnica si spirituala de a fi roman; despre Romania si despre romani; despre iubirea de neam si de­spre iubirea de Patrie; despre oameni frumosi si mari barbati ai neamului, precum Constantin Brancoveanu, Ioan Alexandru, parintele Dumitru Staniloae, Horia Bernea si altii; despre Poezie; despre Frumusete; despre scoala, facultate si serviciul militar; de­spre asceza crestina si firescul ei; despre teritoriul liturgic al Bisericii; despre depasirea incercarilor cu care este presarata viata; despre modele, despre aflarea si necesitatea lor; de­spre arta (inclusiv cea cinematografica) si rolul ei vital pentru omul firesc; si despre altele; si, vai, in mod inevitabil – poate prea mult –, despre mine si despre ale mele. – Costion Nicolescu

Ne vorbesc părinţi athoniţi


Cartea aceasta conţine interviuri cu părintele Dionisie de la Colciu şi cu părintele Iulian de la prodromu. Răspunsurile lor sunt de folos mai ales celor care sunt la începutul vieţii duhovniceşti.

Sfântul Munte Athos continuă să fie un bastion al ortodoxiei. Părinţii care trăiesc în Grădina Maicii Domnului au un har aparte. De aceea am considerat că este de mare folos ca cititorii români să afle învăţăturile celor doi mari duhovnici.
După apariţia cărţii, mai mulţi pelerini şi-au îndreptat paşii spre Sfântul Munte, pentru a primi cuvinte de folos. Nu după multă vreme, părintele Dionisie a trecut la Domnul, intrând în soborul cuvioşilor care s-au nevoit la Colciu. Faima sa s-a răspândit nu doar în Sfântul Munte, ci şi în întreaga Grecie, în România şi în alte părţi ale lumii. Fie ca pentru rugăciunile sale să avem puterea de a rămâne statornici în credinţa ortodoxă.

Bărbatul și femeia
Întrebări și răspunsuri


Îndrăgostirea este o boală,o stare bolnăvicioasă. Pe această temă s-a vorbit și s-a scris, pesemne, mai mult decât pe oricare alta. Dar foarte important este totodată să înțelegem că îndrăgostirea în sinea ei poate fi și neînsoțită de atracția bărbatului către femeie și a femeii către bărbat, de instinctul nostru sexual. În multe cazuri relațiile de rudenie sau de prietenie, indiferent de sex, capătă însușirile bolnăvicioase ale îndrăgostirii: bunicii și bunicile se îndrăgostesc de nepoții și nepoatele lor capricioase. Băieții și fetele se îndrăgostesc de profesori și profesoare, iar nu rareori și de portretul împăratului. În condiții normale, totuși, boala îndrăgostirii duce la un lucru bun și îmbucurător – la căsătorie. Și toată acea încărcătură emoțională, care a umplut sufleteleîndrăgostite, devine o puternică forță creatoare în procesul construirii iubirii conjugale.

Aviatorul

Autorul bestsellerului internațional Laur, Evgheni Vodolazkin, revine cu o poveste copleșitoare despre memorie și vină, despre o iubire atât de puternică, încât învinge haosul și chiar moartea. Aviatorul a fost finalist la principalele premii literare din Rusia și a câștigat, în 2016, Bolșaia Kniga — Premiul al doilea.
Innokenti Platonov, protagonistul romanului, fără a fi în realitate aviator, săvârșește un zbor extrem între începutul și sfârșitul secolului XX, devenind obiectul unui experiment întreprins într-un lagăr cu destinaţie specială. Născut în 1900, el este îngheţat în azot lichid la mijlocul anilor ’20, iar în 1999, deja în altă lume, este dezgheţat. Trezit din somnul experimentului pe un pat de spital, memoria lui Innokenti pare a fi tabula rasa. În încercarea de a-și reconstitui istoria personală, el începe, la sfatul doctorului său, să noteze într-un jurnal frânturi haotice de amintiri: chipuri, imagini, întâmplări. Treptat, apar Petersburgul din primii ani ai secolului XX, copilăria, școala și întâia iubire, Revoluţia din 1917 și, în sfârșit, lagărul. Odată cu ieșirea din spital, pe Innokenti îl așteaptă o viaţă nouă, în care poate să iubească iar și să redescopere lumea. O lume unde el, așa cum o arată și propriul său nume, este un Candide — însă unul care se simte responsabil și pentru cele trăite, și pentru cele netrăite, tema vinovăţiei aducând în Aviatorul ecouri dostoievskiene.

Femeile suferintei si nadejdii


Anghelina, Agnia sau Ghetsimana, impreuna cu Alice si Elena sunt femeile de langa noi. Femei cu duh luptator, care au depasit greutatile prin credinta si hotarare, pentru ca au considerat binele o necesitate.
Se poate ca odata sa le intalnim si noi, si poate ca vom trece pe langa ele indiferenti. Insa acum vin sa le cunoastem mai bine prin povestile lor sensibile. Ne incredinteaza viata lor descoperindu-ne inima lor si modul in care si-au lasat amprentele in familie, in grupul celor apropiati lor, in societate. 
Acestea au devenit, dupa cum spunea Sfantul Paisie Aghioritul, dospeala pe care in fiecare perioada grea Preabunul Dumnezeu o foloseste pentru a ajuta generatiile viitoare si pentru ca aceasta lume sa nu piara.

În legătură cu Cerul
Carte de rugăciuni pentru copii până în 10 ani

Cei mici au acea minunată curăție a primei copilării, încât toate gesturile lor par o gingașă rugăciune de slavă adusă lui Dumnezeu. Pe măsură ce cresc, încet și cu dragoste, ei trebuie aduși la deprinderea rugăciunii conștiente. Cartea de rugăciuni „În legătură cu Cerul” vine în întâmpinarea acestei nevoi.
O introducere de câteva pagini, ca o poveste, însoțită de ilustrații deosebit de sugestive, le deschide celor mici perspectiva frumoasă și animată a Cerului. Minunata lume nevăzută le trezește în mod firesc dorința explorării. Chipul iubitor al Domnului Hristos, redat cu atâta gingășie de ilustratoarea Cristina-Diana Enache, îi întâmpină și îi atrage pe cei mici, care sunt îndemnați să-L păstreze mereu ca pe un Prieten bun. Legătura cu această lume minunată a Cerului se face prin rugăciune.
Rugăciunile alese sunt predominant în versuri, în general scurte, încât să fie receptate de cei mici ușor și cu plăcere. Volumul cuprinde și poezii-rugăciuni ale poetei Florica Bațu Ichim.
Cartea depășește formatul clasic al cărților de rugăciuni, aducând noutăți și surprize. E bogat decorată cu ilustrații și jocuri de culori decorative; conține sugestii inedite.

Despre rugăciune


Scrierea de faţă, de curând descoperită, nu a văzut până acum lumina tiparului în limba română; cuprinse în ea sunt preţioase învăţături ale sfântului nevoitor și mare făcător de mi­nu­ni al veacului XX despre esenţa rugăciunii şi despre felul cum trebuie să ne rugăm pentru a fi auziţi de Domnul.
Pentru ca un creştin să primească întotdeauna ajutor plin de har de la Dumnezeu trebuie să se afle în necurmată împărtăşire cu Cel Preaînalt şi întotdeauna în legătură cu lumea de Sus. Mijlocul pentru aceasta este rugăciunea. Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu, o convorbire plină de evlavie a sufletului omenesc cu Ziditorul său.(Sfântul Ioan Maximo­vici)

Sfanta Pasa din Sarov,
cea nebuna pentru Hristos


Mănăstirea Diveevo – unul dintre cele mai vene­rate locuri sfinte din Rusia, binecuvântat de Sfântul Serafim din Sarov și umbrit de ocrotirea Maicii lui Dumnezeu – a dat lumii multe cuvioase și mucenice, care au strălucit cu sfințenia vieții lor, cu înainte‐vederea și cu minunile, povățuind pe calea mântuirii nenumărați creștini. În rândul acestora, Sfânta Pașa din Sarov – a cărei viață este tradusă acum pentru întâia oară în românește – e socotită printre cele mai de seamă nevoitoare.

|ntre sfintele nebune pentru Hristos, Pașa din Sarov a rămas până astăzi poate cea mai iubită de creștinii ruși, multe întâmplări legate de înainte‐vederea ei fiind consemnate până și de gazetele vremii. Canonizată de Biserică în anul 2004, își are moaștele la ­Diveevo și continuă să veselească inimile credincioșilor cu ocrotirea și mijlocirea sa către Dumnezeu.
Acest volum înfățișează cititorului doritor să afle cât de minunat este Dumnezeu în­tru sfinții Lui viața, nevoințele și harismele Sfintei Pașa și multor altor sfinte femei care au împodobit cu petrecerea lor duhovniceas­­că Mănăstirea Diveevo.
Tradus de Gheorghiță Ciocioi

Teologia creației


Lucrarea apărută la Sibiu este teza de doctorat a părintelui Ciprian Florin Apetrei, susținută la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Uni­versității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea pr. prof. univ. dr. Ioan Ică Senior. În cele peste 580 de pagini, autorul prezintă și evaluează teologia cosmologică a celui mai mare teolog ortodox român din secolul al XX-lea, părintele profesor Dumitru Stăniloae, care a reușit să aducă în actualitate teologia patristică referitoare la cosmologie. Întreaga teologie a părintelui Stăniloae cu privire la cosmologie este privită de autor ca o contribuție majoră la redescoperirea gândirii patristice referitoare la această temă, o teologie prin care putem să privim critic și să evaluăm teoriile științifice mai vechi sau mai noi despre existența universului și legile care-l guvernează.

Episcopul Gherasim Putneanul
Cuminţenia candelei

Peste ani buni, copiii noştri vor şti că Arhiereul Gherasim Putneanul – cât de bine se potriveşte apelativul geografic! – a fost printre noi, a trăit, a scris şi a slujit, ca un prieten al lui Hristos, ca un pelin de vindecare a inimii Neamului, rănită de dor de Împărăţie. Fugit în pustia de Aşteptare a Cămârzanilor, Arhiereul Gherasim ne lasă în mâini un Testament de foc sfânt şi dragoste. Pe bună dreptate scria – cred eu că despre astfel de oameni ca Vlădicul – Sfântul Ignatie Briancianinov: Desăvârşirea creştină constă în curăţia inimii căruia Dumnezeu se arată şi a Cărui sălăşluire în inimă se vădeşte prin multele şi feluritele daruri ale Duhului Sfânt. Cine ajunge la această desăvârşire este un luminător, ce nu printr-o slujire trupească, ci prin slujirea în duh împlineşte porunca iubirii aproapelui, călăuzind pe cei care doresc mântuirea, ridicându-i din cădere, tămăduind ranele lor sufleteşti… Adevărata mândrie diavolească este a tăgîdui darul lui Dumnezeu acolo unde este, ca şi cum nu ar fi. N-avem a tăgădui niciuna din harismele minunii de om al lui Dumnezeu ce a fost – ce zic, este! – Vlădica Gherasim. Din înaltul cerului, sper, din inimă, să recitească dimpreună cu noi această carte şi să-şi facă milă, cum făceau mereu, să ne sprijine cu blajina sa smerită rugăciune.
Ca dintr-un volum cu vederi din Rai, Avva Gherasim ne zâmbeşte. Primiţi-i zâmbetul şi îmbărbătaţi-vă…
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Rănit de dragostea lui Hristos.
Mesaje și povățuiri
ale Părintelui David de la Schitul Iovan Dol


Dumnezeu a venit pe pământ pentru a-i face pe oameni asemenea Lui. Aceasta este pentru mine în acelaşi timp chemarea de a-i vedea pe fraţii şi surorile mele mai mari decât mine. Acesta este cel mai tainic gând şi impuls al vieţii mele. De aceea Sfântul Siluan spune că „ fratele nostru este viaţa noastră”. Mă smeresc în faţa fiecărei persoane pe care o primesc în inimă (fiindcă, prin intermediul unei mici comuniuni, se ajunge la dragostea faţă de întreaga lume, respectiv la Hristos). Mă rog şi mă întreb ce îi este necesar acelui frate sau surori pentru mântuire, şi îmi vine gândul: să fii primul om în această lume nefericită care nu îl va călca şi care se va ruga ca Dumnezeu să-i dăruiască simţământul vieţii, în locul morţii care l-a învăluit, care îl va privi aşa cum vrea Dumnezeu şi care îi va da posibilitatea ca din sufletul său să scoată comoara duhovnicească ascunsă; fără a lua în consideraţie dacă el acceptă sau nu. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. (Ioan 5, 21)

Ascultarea de părintele duhovnicesc

Această carte ocupă un loc unic în literatura duhovnicească ortodoxă: un asemenea tratat despre ascultare, scris de către un sfânt, care a cunoscut taina ascultării atât ca ucenic, cât și ca stareț, este într-adevăr o raritate. Zosima Verhovski (care a fost principala sursă de inspirație pentru Dostoievski atunci când a creat figura neuitatului stareț Zosima din romanul Frații Karamazov), ale cărui scrieri s‑au bucurat de înalta prețuire a Sfântului Filaret al Moscovei, a fost una dintre figurile cele mai impunătoare ale unui secol XIX ce a adus Ortodoxiei ruse o pleiadă de scriitori ascetici de importanță majoră. Născut în ajunul Bunei Vestiri, într-o familie aristocratică, a făcut parte din garda imperială și a moștenit o mare avere, dar cu toate acestea împătimirea de cele materiale nu i-a stăpânit sufletul: „preafrumoasa pustie” i-a răpit inima, așa încât a petrecut sihăstrește în codrii seculari ai Rusiei europene, apoi în cei ai Siberiei, zeci de ani sub îndrumarea Sfântului Vasilisc, numit de contemporani „steaua pustiei”. Ajuns la „măsura bărbatului desăvârșit”, a devenit el însuși stareț și călă­uzitor duhovnicesc, purtând această nevoință până la sfârșitul vieții.
Ca parte integrantă a marii tradiții patristice, transmise „în har și adevăr” de la părinte la ucenic, învățăturile despre ascultare – scrise pentru monahiile pe care le-a născut duhovnicește și cărora le-a fost părinte adevărat – ale Sfântului Zosima Verhovski poartă pecetea trăirii unui om care a săvârșit toate lucrurile despre care a învățat, citirea lor dăruind nu numai cunoștință, ci în primul rând suflarea și viața Duhului Sfânt, Care le-a inspirat.

Aspazia Oțel Petrescu – Interviuri


Interviurile au fost realizate de către maicile de la mănăstirea Paltin, care i-au arătat o deosebită prețuire fericitei Doamne Aspazia, îngrijind-o cu multă dragoste și evlavie pe patul de suferință, până la sfârșitul creștinesc al acesteia.
Interviurile conțin sfaturi și povețe înțelepte, pornite dintr-o inimă mare ce a biruit o experiență de viață înfricoșătoare pentru unii, dar măreață și provocatoare spre noi urcușuri duhovnicești, pentru cei ce L-au iubit pe Hristos cu prețul vieții lor în temutele temnițe ale regimului comunist.

Un inger ranit


De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga. Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Tainele vindecării


Nu vom intalni, in aceasta carte, o expunere sistematica sau catehetica a temei alese, ci mai curand o atenta si calda povatuire, colocviala, spre o insusire a duhului invataturii ortodoxe despre tamaduire care, pornind de la vindecarea adancurilor persoanei umane, este menita sa fie extinsa apoi catre intrega fire creata. Astfel, doar prin depasirea conformismului rece si impersonal, literalist, poti ajunge sa te minunezi si , prin urmare, sa te patrunzi cu adevarat de multimea bunatatilor si puterea atotvindecatoare puse in Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Tainele Sfinte ale Bisericii sale.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comenteaza acest articol:






  • construimcatedrala.ro
  • Vizitati-ne si pe facebook
  • Tur Virtual Biserica Sfantul Iosif Marturisitorul
  • Categorii

  • Disponibilă la "Casa Cărții"


  • Articole recente

  • Arhive