contact
BISERICA SI ASOCIATIA FILANTROPICA SF. IOSIF MARTURISITORUL
twitter
rss feed
blog entries
log in

14 aug.

Dumnezeu sa-l ajute pe crestinul singur !
Ghid practic pentru a-ti gasi un partener de viata credincios


Aceasta carte a fost scrisa plecand de la presupunerea ca deja stii ca vrei sa ai o casatorie crestina, in adevaratul sens al cuvantului. Autorul, care a trecut printr-o lunga si anevoioasa cautare a unei persoane speciale in Biserica Ortodoxa, cu hotararea de a nu face nici un compromis in privinta credinte si vietii crestine a persoanei cautate, spune ca scopul lui, prin aceasta carte, este sa-i ajute pe crestinii singuri sa ramana sanatosi psihic in timpul procesului de cautare si de asteptare.
Stilul cartii este foarte relaxat si plin de umor si te poarta cu usurinta prin labirinturile unor cautari pe cat de serioase, pe atat de complicate si, uneori, periculoase pentru mentinerea unei vieti duhovnicesti traite in si cu Dumnezeu. Asa cum spune autorul, a scris aceasta carte exact asa cum si-ar fi dorit sa o citeasca atunci cand el insusi a trecut prin aceasta experienta anevoioasa.

Povestiri duhovniceşti vol V


Anii au trecut si iata ca Maica Domnului ne-a ajutat sa scriem si volumul 5 de Povestiri duhovnicesti. Minuni se fac foarte multe si se vor face pana la sfarsitul Lumii, dupa cum a spus Mantuitorul Hristos in Sfanta Evanghelie: „Iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor. Amin” si in alt loc: „Pe aceasta Piatra voi zidi Biserica Mea si nici portile iadului nu o vor birui.”
Am inceput sa primesc marturii de la oameni si de aceea ma vad silit sa scriu in continuare.
Maica Domnului sa ne ajute, ca cele scrise sa fie spre folosul duhovnicesc al celor ce le vor citi.
Monah Pimen Vlad

Scurtă călătorie până la capăt
Pelerinaj spre rugăciune


Poetul și profesorul de literatură Scott Cairns (Universitatea din Missouri, editor la American Literary Review) a intrat în criza vârstei de mijloc – o experiență destul de comună printre bărbații ce se apropie de vârsta de cincizeci de ani. Încercarea sa nu a fost o tentativă disperată de a recaptura tinerețea. În schimb, Scott Cairns și-a dat seama că viața sa duhovnicească avansa cu viteza unui melc și că timpul se scurgea. Criza vârstei de mijloc pentru acest baptist, convertit la Ortodoxie, s-a manifestat ca o nevoie disperată de a căuta rugăciunea.

Această carte reprezintă istoria călătoriei spirituale a lui Scott Cairns către peninsula mistică a Muntelui Athos.

Copilarie amara


Am speranta ca se vor gasi oameni pe care nu-i va plictisi lectura despre un om crescut intr-un orfelinat de stat sovietic, om care oarecand a incercat sa indrepte ceva in propria viata, sa isi gaseasca drumul modest, precum si folosul in cele mari si mici. De obicei, cititorul cauta sa se regaseasca in carte mai degraba pe el insusi decat pe cel care a scris-o. Nu m-am gandit niciodata ca intr-o buna zi ma voi aseza sa tastez cu inversunare, suferind din nou si repovestindu-mi trecutul, pentru a le infatisa celor din jur cum traieste un om cu copilaria amputata. Imi este nemaipomenit de greu sa o fac, de fiecare data bagandu-ma undeva sub piele, smulgand de acolo un vechi jurnal insangerat, atragand si distragand cititorul prin trecutul si prezentul meu, ori poate chiar prin viitor.

Hristologia Sfântului Roman Melodul
și importanța ei soteriologică


Lucrarea profesorului Ioannis G. Kourembeles, Hristologia Sfântului Roman Melodul și importanța ei soteriologică,  este o încercare reușită de a sintetiza, pe baza izvoarelor romaneice și a unei bibliografii secundare consistente, cadrul istorico-dogmatic al secolului al VI-lea, în care și-a desfășurat activitatea teologico-poetică cel mai mare imnograf al creștinătății: Sfântul Roman Melodul.

Această carte ne ajută să înțelegem și modul în care acest tânăr diacon, provenit din spaţiul siriac, mânuiește condeiul și zugrăvește realitățile hristologico-soteriologice într-un spațiu în care luminile învolburate ale ereziilor nu s-au stins încă și nici nu erau pregătite pentru dispariții definitive.

Cum să ne îndeletnicim cu Rugăciunea lui Iisus


De multă vreme se simțea printre creștinii de la noi nevoia unui îndrumar limpede și totodată concis de­spre îndeletnicirea cu Rugăciunea lui Iisus.

În Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți întâlnim adesea îndemnul de a ne ruga neîncetat, prin rostirea, cât mai des cu putință, a rugăciunii „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑mă pe mine, păcătosul!”. Desigur, pentru cei mai mulți dintre noi e de neînțeles, în condițiile vieții de astăzi, cum am putea să săvârșim această tainică lucrare. Îndemnul Sfântului Apostol Pavel – „Rugați‑vă neîncetat!” (I Tes. 5, 17) – pare, la prima vedere, cu neputință de îndeplinit dacă nu luăm aminte la cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, care arată ucenicilor săi că „Dumnezeiasca Scriptură nu poruncește nimic dintru cele cu neputință”.
Cartea lui Nikolai Pestov – teolog și istoric rus al Bisericii Ortodoxe, dar mai cu seamă un autentic trăitor creștin – se constituie într‑un îndrumar pe înțelesul tuturor despre taina săvârșirii rugăciunii neîncetate. Marea căutare de care s‑a bucurat în Rusia în ultimii ani acest prețios îndrumar duhovnicesc de­spre unirea inimii omului cu Dumnezeu ne‑a determinat să‑l tălmăcim și în limba română pentru folosul sufletesc al creștinilor de la noi.

Cum să depăşim despărţirea de omul drag


Despărţirea de omul iubit este una dintre situaţiile cele mai grele din viaţa noastră. De multe ori suferinţa aceasta ne condamnă la singurătate, şi putem suferi – aşa cum arată nenumărate exemple – vreme îndelun­gată. Nu este cazul să sperăm că durerea va trece singură sau că timpul o va vindeca. Vindecarea depinde de noi.

Însănătoşirea începe prin învingerea gândurilor false. Când omul, în urma efortului con­ştient pe care l-a depus în acest sens, do­­­bân­­deşte – sau redobândeşte – viziunea lucidă asupra lucrurilor, obiectivul următor este cel de a trage învăţăminte din situaţie, pentru a evita repetarea ei în viitor. Trecând de această încercare, putem să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, să ne maturizăm, să scăpăm de „dependenţa de dragoste” – în general, să de­­­venim oameni mult mai bine pregătiţi pentru dragoste şi pentru viaţa de familie.

Minunile Maicii lui Dumnezeu
Carte pentru copii, părinți și bunici

Preacurată și binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu umilință vin și cad înaintea ta, căci, iată, sunt împovărat de mulțimea neputințelor și a întunecărilor mele de faptă și de gând. Nu mă trece cu vederea, ci, prin milostivirea și strălucirea ta de Maică și Fecioară, slobozește-mă din strânsoarea necredinței și a beznei sufletești. Fă-mă și pe mine să pricep noianul milei tale și neîncetata dragoste pe care o ai pentru întreaga fire omenească. Îmbrățișează-mă și pe mine cu dumnezeiasca ta smerenie, care nu se scârbește de nimeni, niciodată, oricât ar fi de îndepărtat de Dumnezeu și oricât de mult ar fi zăbovit întru faptele necredinței.

Ajută-ne tuturor să pricepem că nețărmurita ta dragoste pentru oameni este tăinuită și izvorâtă din dragostea ce I-o porți Fiului tău și Dumnezeului nostru. Tu ești cea care L-ai născut, tu ești cea care I-ai auzit cel dintâi scâncet, tu ești cea care I-ai văzut cel dintâi pas și tot tu ești cea care I-ai auzit cel dintâi cuvânt. Tu ești cea care L-ai hrănit la pieptul tău, tu ești cea care L-a îmbrăcat și tot tu ești cea care I-a pregătit în fiecare zi hrană. Tu ești cea care L-ai îmbrățișat așa cum nimeni altul nu o va putea face, căci îmbrățișarea ta nu era numai cea prin brațele trupului, ci s-a îndumnezeit prin îmbrățișarea Duhului, care a cuprins taina unirii firii omenești și a celei dumnezeiești întru Domnul Hristos, Fiul tău și Fiul Părintelui Ceresc.


De aceea, tu ești cea mai mare nădejde a firii omenești, iar Duhul Sfânt odihnește desăvârșit întru tine, pentru că nici un om, niciodată, nu va putea cuprinde în făptura sa măsura dragostei tale pentru Dumnezeu și Om.

Diamante duhovniceşti
Din omiliile lui Dimitrie Panagopoulos


Când ne rugăm în faţa lui Dumnezeu, trebuie să fim cu inima înfrântă. Noi ne înfăţişăm însă cu egoism şi cu inimile reci. Doar ne facem datoria. De exemplu, citim rugăciunile de seară, fără să plângem şi fără simţământul unei adevărate vinovăţii.

Omul trebuie să fie întotdeauna cu ochii în lacrimi văzând bunătăţile pe care Dumnezeu i le oferă. Întotdeauna să Îi mulţumească. Dacă însă omul va fi păcălit şi va crede că tot ce a făcut este al lui, va veni şi ziua în care va ieşi ca firul de păr din aluat şi va fi umilit.
Fiecare ispită şi suferinţă în viaţa omului este şi o călire, o şlefuire. Este o pilire, care şlefuieşte o anormalitate a sufletului lui, pentru a-l face potrivit pe acesta pentru Împărăţia cerurilor.
Cu smerenie să primeşti şi nu ca şi cum ţi s-ar cuveni ceva. Să te consideri pe tine însuţi nevrednic pentru a primi, şi atunci, în ochii lui Dumnezeu, eşti vrednic să primeşti.


Tîlcuire a celor 150 de psalmi ai Prorocului Împărat David


Ediţia de faţă are la bază manuscrisul tipărit întîia oară, prin osîrdia şi toată cheltuiala iubitorului de Dumnezeu Episcop al Buzăului, D. D. Kesarie, în zilele bine‑credinciosului Domn a toată Ţara Românească, Alexandru Dimitrie Ghica, la anul 1840.
Se plîngea ucenicul către stareţul său: „Părinte, tot citesc la Psaltire, şi nimic nu înţeleg!” La care bătrînul i‑a răspuns: „Nu‑i nimic, fiule, înţeleg dracii şi se cutremură!”
Trei sînt pricinile pentru care nu putem pătrunde înţelesul cuvintelor dumnezeieşti şi avem nevoie de tîlcuiri.
Prima e întunecarea minţii noastre de oameni căzuţi, minte care se află sub înrîurirea duhurilor răutăţii şi a patimilor noastre gîndite sau trupeşti.
A doua e că Scripturile sînt scrise umbrit, în ghicitură. După căderea omului şi îndepărtarea lui de Dumnezeu, Ziditorul nu a lăsat făptura Sa întru necunoaştere, dar nici nu S‑a descoperit oricui şi oricum. Pentru a ne aduce aminte de starea şi de vrednicia dintru început şi pentru a ne arăta calea de întoarcere la Sine, adică mîntuirea, răscumpărarea din robia celui rău, Dumnezeu S‑a arătat drepţilor Săi – Patriarhi, Proroci, Apostoli, Sfinţi Părinţi – şi prin ei ne‑a dat Sfintele Sale Scripturi: Vechiul şi Noul Testament, la care se adaugă scrierile Sfinţilor Părinţi insuflaţi de Duhul Sfînt. Şi, fiindcă grăieşte tainele ascunse minţii şi ochiului nostru, e lesne de înţeles că Preasfîntul Duh nu poate vorbi decît tainic, urmînd ca tot darul Său să ne descopere înţelesul, prin cărţile de tîlcuire alcătuite de alţi aleşi ai Săi curaţi cu inima, singurii care pot vedea şi înţelege pe Dumnezeu.
Dar nevoia de tîlcuiri are şi altă pricină. Trebuie să înţelegem că nimic nu urăşte mai mult vicleanul stăpînitor al lumii acesteia decît Adevărul. Iar Adevărul nu este ceva, el este Cineva, este Însuşi Hristos, Dumnezeul şi Mîntuitorul nostru, şi toate dumnezeieştile scripturi vorbesc despre El, Răscumpărătorul neamului omenesc şi Biruitorul îngerului căzut şi al puterilor lui.

Viata Cuviosului Antonie cel Mare


In secolele III si IV dupa Hristos, Sfantul Antonie cel Mare a jucat, fara voia sa smerita, un rol important in viata Bisericii, afectata de erezii si prigoniri. Sarbatorit pe 17 ianuarie, Cuviosul Antonie cel Mare este considerat incepatorul pustnicilor. Nu pentru ca nu ar mai fi fost si inaintea sa credinciosi care sa-si fi dedicat viata lui Dumnezeu, traind la marginea societatii, ci pentru ca el a fost primul care s-a retras in pustie, folosind singuratatea, asprimea vietii si a climei, monotonia ocupatiilor, pentru a-si desprinde sufletul de lume si a-l lipi numai de Dumnezeu.
Spune un proverb ca pomul se cunoaste dupa roade, iar omul, dupa fapte. Prin exemplul Sfantului Antonie, pustia a devenit o gradina duhovniceasca, doar ca roadele ei au fost nenumaratii sfinti ce s-au nevoit acolo. Fara numar au fost cei ce au ales, incurajati de exemplul sau, aceasta cale de mantuire. Se spune chiar ca, la un moment dat, a avut peste 20 000 de ucenici risipiti prin pustiu!
Cu aceasta, aparent, singuratatea sa s-a sfarsit, dar acum Sfantul purta pustia in inima sa. Traia intre ucenicii sai ca in cea mai deplina singuratate, unit in inima cu Domnul, biruind lumea cu ajutorul Sau si dupa modelul Sau… Pe drept cuvant a fost numit Parintele Monahilor !

Roadele Duhului Sfânt – Credinţa

Sfântul Pavel enumeră zece daruri ale Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia. Omul nu le poate dobândi în chip firesc, ci ele sunt un semn și un rod al prezenței Duhului Sfânt în lăuntrul său.
Seria Roadele Duhului Sfânt dezvoltă fiecare dintre aceste daruri separat, exemplificându-le mai întâi prin episoade sau învățături biblice, iar mai apoi prin pilde și povestiri selectate cu grijă din Pateric, Viețile sfinților și dintre multe alte istorioare din vechime sau contemporane.
Textul este ilustrat cu planșe de colorat pentru copii: fiecărei pagini de text îi corespunde o ilustrație reprezentativă.
Pentru copilașii mai mici, care colorează cu plăcere dar nu au deprins încă cititul, textele pot fi folosite asemenea oricărei cărticele de pilde și povești, la care părinții apelează în momentele de peste zi sau seara, pentru a le citi celor mici.
Credința este cea mai mare comoară pe care o poate avea omul pe pământ, căci prin ea intrăm în legătură cu Dumnezeu cel atotputernic, primind la rândul nostru putere.
Minunatele taine ale credinței sunt aduse progresiv în fața micilor cititori: Dumnezeu este creatorul lumii și al omului, Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Episoade evanghelice grăitoare despre minunile pline de putere dumnezeiască ale Domnului Hristos și alte întâmplări uimitoare din viața unor oameni credincioși din vechime sau contemporani se înșiruie în acest volum pentru a-i ajuta pe copii să conștientizeze cât de frumoasă este viața în credință: credința care ne uimește, care învinge frica și ne aduce liniște, credința care ne apropie îngerii.

Îngerul rugăciunii

Cuvântul înger înseamnă vestitor. Această denumire o au duhurile cele netrupeşti, pentru că ele vestesc oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerul este acela, pe care Domnul îl poate trimite cu o anumită misiune şi care împlineşte cu exactitate acea misiune. Îngerii locuiesc pretutindeni. Dar, mai cu seamă, în cer, în jurul Tronului lui Dumnezeu. Acolo, unde Dumnezeu le descoperă cel mai mult slava Sa, iar prin ei şi voia Sa cu privire la oameni. Sfinţii Părinţi ai Bisericii îi numesc lumini secundare, ca şi cum ar fi o reflectare a Luminii Dumnezeieşti. Ei sunt lumini secundare! Cum să înţelegem noi acest lucru?! Cu ce să îl comparăm ca să poată să înţeleagă mintea noastră?
Aflându-se în imediată apropiere faţă de Dumnezeu, Îngerii se umplu de încântare, de măreţia lui Dumnezeu, de sfinţenia Lui, de înţelepciunea şi de marea iubire, pe care Creatorul universului o are faţă de creaţia Sa.O lumină dumnezeiască se revarsă ca un mare val în mod liber prin ei. Acesta este chipul adevăratei sfinţenii. Puterile Cereşti au primit în sinea lor lumina lui Dumnezeu. Au refractat-o în sine şi, reflectând-o şi fracţionând-o într-o mulţime de raze minunate, au răspândit-o în jurul lor, dăruind- o oamenilor capabili să şi-o însuşească. Şi, iată, în această strălucire reflectată a Luminii Dumnezeieşti, strălucire nemicşorată, neîntunecată, ci înmulţită şi îmbucurătoare, dătătoare de viaţă, noi Îl recunoaştem pe Dumnezeu! Dacă nu ar exista Îngerii, noi niciodată, nici măcar într-o măsură mai mică, accesibilă omului, nu am putea simţi şi primi lumina lui Dumnezeu. Noi înşine nu suntem în stare să vedem şi să simţim slava lui Dumnezeu – avem nevoie de mijlocitori, care să o transforme, aşa încât ea să devină accesibilă şi pentru noi.

Ce cere Dumnezeu de la fiecare dintre noi.
Dialoguri ortodoxe cu părinți asceți


Voia lui Dumnezeu … este una singura: mantuirea tuturor oamenilor. De aceea a si venit pe pamant ca Dumnezeu- om, pentru a ne arata modul de realizare al acestei voi izbavitoare, prin iubirea jertfitoare pe care ne-a invatat-o prin jertfa si cuvantul Sau. Pe temelia acestei iubiri predate de Dumnezeu se sprijina si dialogurile care fac foarte atragatoare aceasta carte. Sunt dialoguri de viata si iubire ortodoxa, care s-au purtat intre cuviosi asceti si vizitatorii lor mireni, pe care le-a redat cu atentie si exactitate cunoscutul autor si literat iubitor de Hristos, Panagiotis M. Sotirhos a carui pană a scris si Convorbiri cu ascetii. Raspunsurile parintilor asceti care apar in aceasta carte se bazeaza mereu pe invatatura cristalina a Bisericii Ortodoxe, care este farul si calauzitorul Neamului nostru Ortodox. De aceea nu este exagerat sa spunem ca aceasta carte constituie un fel de indrumator pentru crestinii care traiesc in lume.

Scrieri, studii…


Lucrarea Sfantului Duh are legatura directa cu Biserica si cu misiunea ei in lume. Biserica este „Trupul lui Hristos” (I Corinteni cap. 12), unitatea si unirea credinciosilor cu firea omeneasca. „slavita”- indumnezeita (umanitatea) a lui Iisus Hristos. Hristos si Biserica sunt o unitate nedespartita si indivizibila, dupa Sfantul Ioan Gura de Aur: „un singur neam, al lui Dumnezeu si al oamenilor”. Insa aceasta relatie s-a realizat „intru Duhul Sfant”. In ziva Rusaliilor, umanitatea „slavita” (dupa firea unita cu dumnezeirea) a lui Hristos revine in lume, dupa Inaltarea Lui, pentru a continua prezenta lui Hristos in lume (vezi Matei 28, 20: „Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului”). Insa o prezenta intr-un mod diferit. Acest lucru este aratat de cuvintele „intru Duhul Sfant”. Mangaietorul, Sfantul Duh, este trimis de Tata si de Fiu, pentru ca lucrarea lui Hristos sa devina realitate in Trupul Lui, Biserica, pentru orice om care crede in El. Hristos a vorbit despre toate acestea la Cina cea de Taina, facandu-le ucenicilor Sai unele fagaduinte aparent bizare. „Putin si nu Ma veti mai vedea, si iarasi putin si Ma veti vedea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal” (Ioan 16, 16). Aceasta s-a realizat dupa Invierea Lui prin aratarile Sale. „Iarasi voi veni Si va voi lua la Mine, ca sa fiti si voi unde sunt Eu” (Ioan 14, 3). Hristos s-a referit si la ziua in care ucenicii vor cunoaste ca El este „intru Tatal” si ei in El si El in ei (Ioan 14,20).

Duhul lumesc.
Cum scăpam de grijile lumeşti


Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic.
Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el.
Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

Arta mântuirii


Omiliile Stareţului Efrem sunt pentru cititorii lor o povăţuire pe calea vieţii duhovniceşti autentice către mântuirea lui Hristos. Şi acest al doilea volum de omilii al cinstitului Stareţ athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca şi primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber şi foarte puţine au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mareşte valoarea şi importanţa, fiindcă sunt strălucirea inimii părinteşti şi patristice a Stareţului, îmbibate de harul cel necreat şi sfinţitor. Omiliile cinstitului Părinte Efrem îmbină stilul simplu, dar dinamic, principalele calităţi ale predicii apostolice şi patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire şi mângâiere, ce se adresează nu numai monahilor, ci şi tuturor creştinilor.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comenteaza acest articol:






  • construimcatedrala.ro
  • Vizitati-ne si pe facebook
  • Tur Virtual Biserica Sfantul Iosif Marturisitorul
  • Categorii

  • Disponibilă la "Casa Cărții"


  • Articole recente

  • Arhive