contact
BISERICA SI ASOCIATIA FILANTROPICA SF. IOSIF MARTURISITORUL
twitter
rss feed
blog entries
log in

19 Mai

Tot mai aproape de Dumnezeu.
Povestiri despre încercări, povestiri despre biruințe


Înzestrată cu darul de a-și împărtăși trăirile du­hov­nicești cu smerenie, naturalețe și dragoste față de tainele relației sufletului cu Dumnezeu, Constantina Palmer a învățat multe lucruri de o deosebită valoare duhovnicească din vizitele la numeroase mănăstiri din nordul Greciei, unde a locuit în perioada studiilor de masterat.

Autoarea îmbină nobila, dar dificila îndeletnicire a scriitorului cu o profundă înțelegere a învățăturilor Bisericii Ortodoxe, prin povestiri captivante care ilustrează Fericirile cuprinse în minunata Predică de pe Munte a Mântuitorului (Matei 5, 1-12). Prin dezvăluirea acestor comori, pe care Sfântul Ioan Gură de Aur le considera „adevăruri atât de noi, atât de uimitoare și tot atât de puternice pe cât era de mare măreția Celui ce le vestea”, Hristos Domnul le făgăduia împărăția cerurilor nu numai apostolilor Săi, ci și nouă, tuturor.
Ultimul capitol al cărții, intitulat „A lor este împărăția cerurilor”, ne surprinde și ne emoționează în mod deosebit, deoarece este dedicat martirilor desprinși din mulțimea de pătimitori creștini care au suferit în temnițele României schilodite de urgia comunismului. În cuvintele autoarei, „Sfinții martiri români întruchipează cea de-a opta fericire. Fericiți sunt – cu adevărat nespus de fericiți – «cei prigoniți pentru dreptate», cei care au câștigat împărăția cerurilor nu numai pentru că au acceptat suferințele nedrepte la care au fost supuși, ci și pentru că au căutat dreptatea și, în același timp, virtuțile creștine, bunătatea și sfințenia, ori de câte ori s‑au aflat în ghearele suferinței. Fie ca ei să ne fie izvoare de inspirație, pentru a trăi și noi în Hristos cu aceeași evlavie, fermitate și dârzenie – cu același zel și aceeași iubire de poruncile Lui, asemenea Lor!”.

Vorbește‑mi, să audă tot pământul


„Romanul – o adevărată Cân­ta­re a Cântărilor rescrisă pentru omul contemporan – se desfășoară pe două planuri: cel omenesc, erotic, al ei, care parcurge un drum prea lung și prea dureros spre a‑l găsi și a se nunti cu el, și cel mistic, al sufletului care, la fel, parcurge un drum lung și dureros spre a‑L găsi pe El, pe Iubitul desăvârșit și pururea iubitor, cu Care nunta nu se sfârşeşte niciodată.

Titlul însuși este un strigăt după celălalt – strigătul lui Adam după Cel prea­iubit al său din Tânguirea Sfântului Siluan, dar mai cu seamă este strigătul lui Dumnezeu după Adam, pe care Domnul îl îndeamnă să‑I vorbească, să I se destăinuie, să‑I cânte ca «să audă tot pământul» dragostea și dorul lui pentru El. Este strigătul prin care cel preaiubit, Adam, este chemat să iasă din ascundere, este provocat să răspundă, ca astfel dragostea să se facă auzită pretutindeni”.
Tatiana Petrache

Cuvinte din Sfantul Munte Athos
Staretul Dionisie de la Colciu


Ucenicii Batranului, care editeaza aceasta carte, au ales nu sa scrie ei insisi despre Parinte ci sa-l lase pe acesta sa ne vorbeasca, asa cum a facut-o neostenit, de-a lungul atator ani, cu toti cei care cautau la chilia sa cuvant de folos. Cititorul care se asteapta sa gaseasca in paginile care urmeaza mestesug retoric, argumente originale sau cuvinte ale intelepciunii omenesti, va fi dezamagit.

Ca orice Batran autentic, Parintele Dionisie nu spune ceva nou, pe care sa nu-l fi spus si Sfintii Parinti. Si nici macar nu il spune intr’un chip „seducator” dupa masura omeneasca. Dar cuvintele sale au mai multa
putere decat tratate intregi de teologie, pentru ca sant traite, sant nascute din sudoarea si lacrimile nevointei, lucru cu adevarat rar la oamenii de azi, fie ei mireni sau monahi. Cel care va pune la inima cuvintele acestea si se va stradui sa le urmeze va avea numai de castigat; va intelege ca dincolo de simplitatea lor se ascunde Calea, Adevarul si Viata, Hristos Insusi, pogorat in inima unui Batran frumos din Sfantul Munte.
Efrem Arhimandritul, Igumenul Sfintei Mari Manastiri Vatopedi, Sfantul Munte

Monahul Ioan cel ferecat in propria-i saracie


In paginile ce urmeaza, Parintele Constantin scoate la suprafata un nou Cuvios al pamantului romanesc, despre care nu vom gasi nimic, cel putin pe Internet, si despre care putem spune ca reprezinta un adevarat model de viata pentru monahi, dar si pentru mireni, caci smerenia, dragostea, rugaciunea, infranarea sunt doar cateva dintre reperele spre care un crestin trebuie sa tinda in viata.

Părintele Sofronie – teologul luminii necreate


Volumul conţine actele Simpozionului ştiinţific interortodox, dedicat arhimandritului Sofronie Saharov şi organizat de Mănăstirea Vatopedi la Atena în 2007. Volumul e publicat în traducerea Părintelui Florin-Cătălin Ghiţ şi a Elenei Dinu, iar apariţia lui e prilejuită de împlinirea, anul acesta, a 25 de ani de la mutarea la ceruri a marelui duhovnic şi teolog contemporan.

Astăzi este începutul mântuirii noastre.
Predici


Volumul prezintă o selecție a celor mai profunde și vibrante cuvântări rostite de Părintele Krestiankin și vine în completarea cuvântărilor tematice incluse în volumul Părintele Ioan Krestiankin, „degetul dumnezeieștii pronii”. Mărturii și cuvântări, în curs de publicare la Editura Doxologia.
„Să ne rugăm pentru copiii noștri până la nașterea lor, să ne rugăm pentru ei în timpul vieții, la orice vârstă a lor, fiindcă nu este înaintea lui Dumnezeu o rugăciune mai puternică decât rugăciunea părinților, mai ales cea a mamei. Recunoștința noastră pentru darul Preabinecu-vântatei Fecioare dumnezeiești, Maria, este fără de margini, căci, prin nașterea ei, lumea a dobândit o mijlocitoare și o rugătoare neadormită pentru toți neputincioșii și păcătoșii care vor să se mântuiască. Rugăciunea ei de mamă este acoperământul și mijlocirea noastră, a tuturor.” 
Arhim. Ioan Krestiankin

Practici greşite şi Inovaţii în cult


„Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene… ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr… depărtează-te de unii ca aceştia.”
I Timotei 6,3-5

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv,
Mitropolitul Moldovei.
Din file de istorie în pagini de Sinaxar


Mitropolitul Iosif Naniescu s-a înscris prin faptele sale în rândul personalităților de prim rang din istoria Bisericii Ortodoxe Române, iar prin viața sa în ceata Sfinților.
Ca mitropolit al Moldovei (1875-1902) Sfântul Iosif a păstorit într-o perioadă de transformări politice, sociale, economice și culturale ale societății românești, cu evenimente de o importanță deosebită pentru istoria neamului și a Bisericii (Independența din 1878, recunoașterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în 1885). S-a remarcat prin realizări deosebite, între care amintim: terminarea Catedralei Mitropolitane din Iași și aducerea aici a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva, restaurarea Bisericilor „Sfinții Trei Ierarhi” și „Sfântul Nicolae Domnesc” din Iași, mutarea Seminarului „Veniamin” în fostul palat domnesc, situat lângă catedrală. A desfășurat o frumoasă activitate pastoral-culturală și mai ales o activitate filantropică deosebită, care l-a făcut iubit de popor.

POVESTIRE DUREROASA


Atunci Domnul a zis catre Ioan,care statea sub Cruce,plangand:,,Ioane,iubitul meu!Iata,Maica Mea sa-ti fie tie maica si sa o pazesti ca lumina ochilor tai”.Si a zis si catre Maica Sa:,,Inceteaza,o,Maica Mea,de atata tanguire,ca mai multa durere Imi pricinuiesc lacrimile si cuvintele tale decat piroanele ce Mi-au strabatut mainile si picioarele.Iata pe Ioan,sa-ti fie tie in locul Meu”.

Postul negru. O nouă terapie


Este oare postul periculos?

• Ce mecanisme implică la nivel celular?
• Îi putem măsura efectele?
• Cum acţionează el asupra celulelor canceroase?
Şi dacă postul negru ar fi o metodă simplă şi eficientă pentru tratarea multor boli? Ideea este cu adevărat provocatoare, ba chiar scandaloasă pentru unii susţinători ai dogmei medicale. Şi totuşi, studiile ştiinţifice despre post nu lipsesc: începând cu doctorul Henry Tanner, care a postit timp de patruzeci de zile în 1880, la New York – supravegheat de confraţii săi – până la biologul american Valter Longo care, în prezent, supune postului şoareci suferinzi de cancer şi obţine rezultate uimitoare. De exemplu, câtă lume ştie că cercetătorii şi medicii ruşi au salvat mii de pacienţi, începând cu anii 1950, cu ajutorul postului negru?
Iată povestea pe care Thierry de Lestrade o redă în această carte remarcabil documentată, rezultat al unei investigații îndelungate ce a dat mai întâi naştere unui documentar difuzat pe canalul de televiziune ARTE. Într-o societate în care logica orientată spre consumerism este împinsă la absurd, postul negru ridică o întrebare paradoxală: „Mai puţin poate însemna mai mult?“

Reflectii Duhovnicesti si interviuri


Insa, nu trebuie sa ne zavoram numai in ceea ce stim si sa credem ca este bine atat, sau, ca stim destul, pentru ca intotdeauna este loc si de mai bine, si de mai mult si…, tot mai mult…,pana la desavarsire. Sfaturile si invataturile duhovnicilor imbunatatiti sunt ca o comoara inepuizabila pentru credinciosi, care reantregesc si da viata a ceea ce Sfanta Scriptura ne porunceste si ne invata. Cel ce vrea sa stie mai mult sa se roage mai mult si sa caute permanent ca va gasi si va aduna bun cu bun ceea ce va alcatui comoara sufletului ce nu se va lua de la el.

Cum să devin mai bun.
Cugetări creştine pentru omul de astăzi


Şcoala noastră de toate nivelurile pune în faţa învățăceilor mai multe întrebări la care caută răspunsuri: „Cum să devin mai deştept?”, „Cum să devin mai bogat?”. Iată însă că părintele Octavian Moșin vine, de rând cu alţi preacucernici părinţi, să ajute semenul nostru să caute împreună răspuns la întrebarea, după părerea mea, cea mai importantă: „Cum să devin mai bun?”
Poate exista înțelepciune în afara bunătăţii? În ce măsură un om este bogat, fiind lipsit de harul bunătăţii, blândeţii, generozităţii, îngăduinţei, cumsecădeniei, milosteniei, compasiunii, iubirii?
Sunt întrebări la care încearcă să răspundă de-a lungul acestei cărţi preabunul preot Octavian Moşin. Sunt răspunsuri la întrebări care i s-au pus şi răspunsuri la întrebări pe care şi le-a pus chiar protagonistul acestei culegeri, autorul căutând să afle răspunsuri la ele în cărţile sfinte, dar şi în inima sa. – Nicolae Dabija

Leacuri pentru bolile sufletului


Preasfințitul Ieremia Zăvorâtul a fost cel mai bun prieten al Sfântului ­Inochentie al Hersonului. A fost cel care i-a tuns în călugărie pe Sfântul ­Teofan Zăvorâtul şi pe Mitropolitul Macarie Bulgakov, renumitul istoric bisericesc. S-a bucurat de ­deplina dragoste şi încredere a Sfinţilor Filaret al Moscovei şi Filaret al Kievului. Rugăciunile alcătuite de el au ­intrat în pravila zilnică a Cuviosului Ioan ­Krestiankin, marele duhovnic al Rusiei contemporane. A fost unul dintre acei ierarhi învăţaţi care au strălucit nu doar prin lumina rece a erudiţiei, ci prin căldura simplităţii şi a smereniei, arătându-se nu numai „îndreptător credinţei”, ci şi „chip blândeţelor”.

Pentru prima oară în limba română, publicăm din moştenirea ascetică a acestei personalităţi de excepţie o culegere de leacuri duhovnicești care respiră nu pedanterie şi uscăciune academică, ci adevărata seninătate şi bucurie a trăirii în Duhul Sfânt.
Cartea de faţă reprezintă ediţia a treia a volumului „Re­ţe­tar duhovnicesc sau Doctorie duhovnicească adunată din lume”, apărut pentru prima dată la Editura Sophia în 2010.

Carte de rugăciuni pentru mărturisire și iertare.
Rugăciuni filocalice 1


Harul Tău mi‑a dăruit grăirea către Tine, Doamne, și râvna Ta mă silește a nu zăbovi.

Singurul Sfânt și Bun, Făcătorul nostru al tuturor, iartă fărădelegile și păcatele robului Tău celui păcătos și nerecunoscător.
Că harul Tău mi‑a dat îndrăznire ca să grăiesc Ție și dorirea curată mă silește să alerg spre a Ta bunătate.

Sfântul Paisie Aghioritul


„Cum aș putea să exprim în câteva cuvinte ce mi-a dăruit acest om sfânt? Singurul lucru pe care îl pot spune este că în preajma sa simțeam că Dumnezeu este viu, iar fericitul Stareț era un «organism viu». Așa cum viața biologică se transmite din generație în generație prin organisme vii, nu moarte, tot astfel și viața duhovnicească se transmite de la o generație la alta prin organisme vii, precum Sfântul Paisie.

A fost un teolog empiric, trăitor, un mare sfânt al Bisericii noastre, deși nu a studiat teologia la școli înalte. Se distingea printr-o minunată simplitate, în care întrezăreai o adâncă maturitate duhovnicească. Spunea cuvinte dintre cele mai simple, de multe ori pline de umor, care aveau o putere uimitoare. Cuvântul său cădea în sufletul fiecărui om asemenea fulgilor de nea care se aștern pe pământ lin, dănțuind. Îmbracă totul în alb și pătrund adânc în lăuntrul de ape al pământului. Cuvântul său pătrundea, așadar, în chip simplu, în inima oamenilor.
Și înainte și după canonizarea sa, viața și învățătura Sfântului Paisie au avut și au o înrâurire asupra întregii lumi. Aș putea spune că este un Stareț contemporan al tuturor, universal”.

† Ierótheos,
Mitropolit al Nafpaktosului

Păcatul.
Despărțire de Dumnezeu și unire cu demonii


Sfânta Scriptură nu constrânge pe nimeni să nu mai păcătuiască, dar ne arată la toți care sunt consecințele nefaste ale păcatului căci prin comiterea lui, omul se desparte de Dumnezeu și se unește cu adversarul Său, cu Satana, cel care se luptă din răsputeri dimpreună cu toate oștile întunericului să împiedice mânuirea omului.

Prin volumul de față, am dorit a-i conștientiza pe cititori, despre primejdia pacatului și de enorma responsabilitate pe care o avem cu toții față de puțina viață pe care o petrecem pe pământ, asemănată picăturii de apă pe o streașină sau unei scurte călătorii, ori mai bine zis, umbrei, după cum grăiește Scriptura: „Căci călători suntem mai înaintea Ta și pribegi, ca toți părinții noștri. Ca umbra sunt zilele noastre pe pământ și nimic nu este statornic” (I Paralipomena 29,15)

Prof. Univ. Pr. Petre Semen

Carti de colorat pentru copii


Ochii prin care vedeam cerul


Inima noastră trebuie să fie mereu liberă pentru Hristos.

Să fim liberi, că dragostea numai în libertate se desăvârșește.
De ce trebuie să iubești pe vrăjmași? Pentru că numai așa te poți elibera.

Pateric Carpatin. File de isihasm


Patericul Carpatin surprinde momente alese din viaţa şi cuvintele părintelui Ghelasie de la Frăsinei, aşa cum au fost consemnate de ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi care l-au cunoscut îndeaproape. Caracaterul său filocalic transpare din chipul de modelare iconică pe care îl propune isihasmul carpatin în diversitatea situaţiilor concrete de viaţă.

Lacrimile îngerilor


Pădurea Hagieni este foarte frumoasă; copaci feluriţi împodobiţi cu păsărele, poieniţe înn care se joacă fluturi şi flori de tot felul că poţi să-ţi faci coroniţă de neuitat.

Era vară. Nişte şcolari veniseră în excursie. Se jucau de nu le ajungea poieniţa cât era de mare.
În apropiere păşte un cârd de oi, iar cioban era un călugăr bătrân de la mănăstirea Hagieni. Părintele şedea pe o piatră şi privea tăcut în depărtare.
Tudor, un băieţel iute şi gălăgios se străduia să se caţere pe o strâncă destul de înaltă…

Predici la marile sarbatori


Toata invatatura Bisericii referitoare la Hristos se articuleaza in chip armonios in jurul celor douasprezece praznice imparatesti, care sunt sarbatori ale sfintei iconomii. Atunci cand vorbim despre sfanta iconomie, ne referim la intruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvantul, adica la ceea ce Dumnezeu a planuit si a facut pentru mantuirea neamului omenesc. Sfanta iconomie, care este singura noastra nadejde de viata, vine in contradictie cu economia lumeasca sau, mai bine zis, teantropocentrismul se opune antropocentrismului contemporan, eretic si ratacit. Din nefericire, in zilele noastre, centrul de greutate a fost mutat, pentru ne indepartam tot mai mult de sfanta iconomie, fiind, in schimb, impinsi spre diferite sisteme economice. Cu alte cuvinte, ne indepartam de Dumnezeul-Om Hristos si ne indreptam spre omul-dumnezeu, aceasta fiind cea mai mare problema a epocii in care traim.

Povestiri pentru copii

Frumuseţea care va salva lumea


Pentru a constata starea de sănătate a unei societăţi e suficient să îi faci o radiografie, privind cu mare atenţie la tarabele şi rafturile ticsite cu tot felul de publicaţii, şi îţi dai seama nu numai cât de suferindă este ci şi de ce terapie i s-ar potrivi. Este o realitate tristă de care nu mai ţine nimeni seama. Piaţa este interesată numai de câştig şi omul numai de consum. Dar rămâne totuşi o realitate.

Deşi majoritatea românilor, văzând oferta pieţii, a cam pierdut gustul cititului, situaţia nu este totuşi atât de disperată câtă vreme mai există şi nonconformişti care nu ţin pasul nici cu moda şi nici cu cerinţele pieţii.
Pr. conf. dr. Ion Stoica

 Sfânta Eufrosina Ocrotitoarea artelor şi a monahiilor


Sfânta Eufrosina este considerată ocrotitoare a artelor și a monahiilor. În mănăstirile întemeiate de Cuvioasa Eufrosina existau ateliere de pictură și se confecţionau obiecte de cult. De asemenea, sub conducerea Sfintei Eufrosina, au fost create ateliere în care se muncea la transcrierea cărţilor. Activitatea pedagogică a Cuvioasei a adus o contribuție semnificativă în sprijinul educației publice, multe familii sărmane având posibilitatea să le ofere copiilor o educaţie datorită acestor şcoli.
Mulțimea celor ce îi simt ajutorul crește în fiecare zi, iar mărturiile despre ajutorul minunat al Sfintei Eufrosina strânse de maicile de la mănăstirea unde se află Sfintele Sale Moaște sunt cuprinse în paginile acestei cărți.
Sfântă Eufrosina, roagă-telui Dumnezeu pentru noi!
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comenteaza acest articol:






  • construimcatedrala.ro
  • Vizitati-ne si pe facebook
  • Tur Virtual Biserica Sfantul Iosif Marturisitorul
  • Categorii

  • Disponibilă la "Casa Cărții"


  • Articole recente

  • Arhive